Mai ales pe caldura asta insuportabila din Bucuresti.
Fara detalii despre varfurile si seile traversate, doresc sa ii instig pe cei ce nu au fost in Piatra Craiului (dar care au ceva experienta pe munte) sa ia o harta si sa studieze cu incredere, simtind bucuria etapei de planificare a calatoriei. 😉
Asadar, va prezint o selectie de poze. Vremea a fost superba. Prima poza contine ce a inregistrat GPS-ul in toata tura.
Ca si date tehnice, am plecat din zona cabanei Plaiul Foii (unde am lasat si masina) catre Zaplaz iar, mai apoi, pe drumul lui Deubel (“La Lanturi”) pana in saua Grindului.
Ulterior, am coborat din Vf. Ascutit catre cabana Curmatura, pe triunghi albastru (un traseu plin de grohotis).
Neavand rucsaci in spate (decat unii mici, cu strictul necesar), timpii au fost buni. Tot traseul a durat ~ 11 ore, cu pauzele de rigoare (odihna, hidratare, poze).
NU este un traseu pentru incepatori!
Cabana Curmatura s-a renovat (nu eram la curent). Paturi noi la priciuri, curatenie, geam termopan, balcon mare. Din nefericire, acest fapt a atras si mult public ce nu are legatura cu tainele muntelui. Am fost intrebati de un domn, coleg de camera (locul in camerele mari este 25 de lei/persoana) unde este o baie. Cand i-am spus ca nu exista, s-a mirat, spunand ca “ar trebui sa fie”.
Pe langa asta, MULTI oameni ce urca din Zarnesti cu copiii mici…ceea ce creaza galagie :). Nu sunt lipsiti, mai nou, nici cocalarii ce urca si se pozeaza cu freza-n vant si ochelarii (imitatie de Gucci) cu Piatra Craiului in fundal.
Dar, pe potecile acestui superb masiv SIGUR nu se vor aventura, vreodata, aceste personaje ;).
NU UITATI SA LUATI APA CU VOI! 😉
Numai bine si, atentie pe munti!
Traseul, inregistrat de GPS |
In jurul orei 6:00 AM |
Creasta ne amageste…. |
Urcusul catre refugiul Spirlea |
La Zaplaz |
Una din bucatile mai expuse ale traseului “La Lanturi”. Desi nu se distinge prea bine in poza, o mica neatentie poate costa cadere in gol, de cateva zeci de metri, direct pe stanci. |
Refugiul din saua Grindului. Capatul traseului “La Lanturi” |
Multi fluturi, cu pofta de sare 🙂 |
A doua zi, datorita faptului ca mi-am fortat un tendon nitel mai neantrenat de la piciorul stang, pe coborarea de grohotis catre Curmatura (procopsindu-ma, pentru a doua oara, cu o tendinita de biceps femural), ne-am intors la Plaiul Foii pe drumul cel mai lung, uscat si plictisitor (orice plan inclinat ce ma facea sa flexez piciorul si sa ma sprijin in el, ma determina sa merg foarte incet si cu dureri destul de puternice).
Nu recomand aceasta varianta, decat daca nu aveti de ales.