Ei bine, ne-a mancat nitel in pedala si am vrut sa exploram niscaiva judetene si sate din Prahova, Ialomita si Ilfov, cele din judetul din urma fiind ceva mai cunoscute.
Ruta inregistrata de GPS nu a diferit mai cu nimic de planul initial:
Ne urcam in tren pe la ora 6:40, sambata dimineata. Evident, dupa ce ne-am improspatat pedaland in racoarea placuta diminetii. Parca e deja vara.
Trenul urmeaza sa plece la orele 7:00 si sa ajunga pe la 7:41. Timp suficient pentru un mic dejun.
Odata ajunsi in Ploiesti Vest, iesim din gara si o tinem catre Prefectura. Comparand cu Bucurestiul, acest oras este mult mai linistit, cel putin sambata dimineata.
Pe strada Mircea cel Batran, facem pauza la un magazin pentru a ne asigura ca avem cu totii suficienta apa, apoi tot inainte catre cartierul Dambu. Stam nitel la bariera.
Tot inainte catre Corlatesti, intersectia cu DN1B si satul Catunu. Imediat dupa traversarea DN1B, drumul devine idilic. Un drum judetean superb ce ne poarta prin padure, pe partea dreapta avand o linie de cale ferata. Masini deloc, ciripit de pasarele, aer curat si racoros, asfalt foarte bun.
Vremea este superba. Nici un nor pe cer.
Dupa Buchilasi, trecem pe sub A3 si continuam catre Moara Domneasca – Buda, urmand ca dupa cea din urma sa facem stanga pe DC83 catre Sicrita. Asfaltul din Moartea Domneasca pana in Buda nu e prea bun. Sunt ceva crapaturi si gropi, insa nimic deranjant pentru bicla.
In ciuda asteptarilor, spre Sicrita avem parte de un drum de foarte buna calitate. Tot prin padure, tot cu ciripit de pasarele si aer curat.
Decidem sa facem un popas in primul loc cu soare. Acesta s-a nimerit sa fie exact la iesirea din padure, inainte de intrarea in sat. Tragem pe dreapta si ne bucuram de soare. Chiar ca e vara, deja.
Dupa Sicrita, traversam A3 pe deasupra si ne intalnim pe DJ101F.
Pana sa ajungem in DJ insa, luam cateva roiuri bune de musculite in fata. Undeva pe camp, cativa oameni stau cu cortul. E si asta o relaxare, dar cred ca la ora asta arde inauntru :).
Continuam prin Ciupelnita – Cornu de Sus – Draganesti. E nitel mai mult trafic, dar tot destul de timid. Traversam calea ferata Ploiesti – Mizil.
Prin Draganesti vedem 2-3 exemplare de alta culoare, insa nu avem probleme. La un moment dat, trecem pe langa doi copii. Unul mic (sa fi avut 3-4 ani) si altul ceva mai mare. Probabil urmarind instructiunile celui “versat”, puradelu’ ne spune din toti bojocii, asa cum putea el: “Dati-va-n p**a mea…sa va dau la m**e!”. Si radeau. Na, ce sa le ceri. Ne amuzam din mers (caci e tragi-comic) si ne vedem de treaba.
Intre Draganesti si Hatcarau, mergem pe marginea unei paduri. Vedem un drumulet ca cotea in padure si ne abatem nitel pe el, din curiozitate. Oricum, stam foarte bine cu timpul.
Ajungem din nou la calea ferata Ploiesti – Mizil, care in aceasta zona pare ca e cu un singur sens (am aflat ulterior uitandu-ma pe Google Maps, caci la fata locului ne intrebam ce e cu ea).
Ne intoarcem si ne punem in plan sa facem un popas mai lung, pentru pranz, prin zona Balta Neagra.
In ritm constant aveam sa trecem prin Radulesti – Maia – Fierbintii de Jos. Observam multe sere frumos amenajate pe drum.
Ne oprim intr-unul din sate sa alimentam cu apa (la SC Genial SRL 🙂 ), prilej de pozat niste rapita.
Tot in zona, o doamna de-a locului, care tocmai pleca dintr-o curte chiar pe o bicicleta “batraneasca” ma saluta si ma intreaba de unde sunt, daca suntem de la o revista de facem poze, samd. Toate pe un ton foarte cumsecade. Ii spun ca suntem din Bucuresti si ca facem o plimbare mai lunguta, ca venim dinspre Ploiesti, mergem prin sate, etc. “Ce frumos, ma bucur ca mai trec si tineri pe la noi, ca e zona frumoasa!”, zice ea. Ne uram un Paste fericit si toate cele bune, apoi dau un pic bice sa prind grupul din urma.
Din Fierbintii de Jos, facem dreapta catre Micsunestii-Mari, unde ne va intampina o familie de gaste cu pui cu tot.
Tot inainte catre Micsunestii-Moara si Balta Neagra. Simtim un pic de foame si oboseala, ne-am si colorat pe maini de la soare.
Dupa Balta Neagra, incercam sa intram in padure si sa gasim lacul cu acelasi nume. Din cele 2-3 poze de pe Google Earth, arata foarte bine. Numa’ bun pentru pauza. Doar ca, nu gasim un drum prea practicabil si, la un moment dat, dam si de o zona ingradita. Pe GPS (VeloMap/OSM) apare ca e exact arealul lacului. Ei bine, sa le fie de cap. Mergem pana langa niste sere din apropiere si gasim un loc frumos, cu iarba si umbra.
Ne intindem pe iarba si ne punem la pranz. Chiar unul autentic, de sezon.
E foarte placut. Mai ca merge si un somn dupa.
Insa, mai avem ceva kilometri de mers, asa ca ne punem in miscare. Iesim din padure si facem stanga, catre Lipia si Caldarusani. De aici, bucati din traseu ne sunt cunoscute.
Vis-a-vis de accesul catre manastirea Caldarusani este un alt drum care duce prin padurea Moara Vlasiei. L-am mai facut si anul trecut si a fost destul de ok. Insa acum e brazdat de tractor. Dar, se poate merge. Nu este insa cine stie ce.
In capatul drumului, la bariera, cotim dreapta pe DC184 si pedalam nitel in vale, pe langa Lacul Vlasiei. Urmeaza apoi o scurta urcare si ajungem la vechea biserica din fostul sat “Moara Saraca”. In prezent, in paragina si cu lacatul cat plosca. Aceasta a fost construita in anii 1907-1908 (http://www.biserici.org/index.php?menu=BIA1&code=11153&criteria=&quick=&order=TOWN)
Tragem 2-3 poze si plecam mai departe. Traversam din nou A3 si continuam catre Ghermanesti.
Drumul devine un pic cam aglomerat in zona Snagov, dar nu dureaza mult. Cotim prin padurea Vladiceasca si parcurgem o mica bucata din traseul Primei Evadari. Iesim in asfalt in scurt timp si continuam catre Dimieni – Tunari, apoi in Bucuresti prin Dimitrie Pompei – Floreasca – Gara de Nord – Regie.
Esuam in Piranha cand inca este lumina. Adica undeva spre orele 18:00. Aici se termina tura si “lectura” de sambata asta.
O tura superba. Mi-am schimbat parerea despre satele din judetul Prahova. Cu siguranta voi reveni.
P.S.: Data viitoare cand voi stii ca e soare atat de puternic (mai ales dimineata), voi veni si cu filtrele ND, fara discutie.