1. VerdaSpirito.org
  2. Ture cu bicicleta
  3. 23 martie 2014 | Ploiesti – Cosminele – Poiana Trestiei – Bustenari – Campina

TRASEU

Create Maps or search from 80 million at MapMyRide

Poze: Mircea si Dragos

Atunci cand pleci in tura duminica, dar tu ai bicicleta reglata/scoasa de la iernat inca de marti, iar acumulatorii sunt la incarcat inca de joi, e clar ca a trecut ceva vreme de cand n-ai mai pedalat nitel. Sau e semn de bolunzeala totala la cap, cine stie.

Oricum ar fi, din vorba-n vorba, grupului “clasic” (eu, Nico, Mircea si Marius) s-au alaturat si niste colegi de serviciu: Oana (+ Claudiu, sotul ei) si Cristi, respectiv Alina.

Tot joi am luat bilete pentru R3001, Bucuresti Nord – Ploiesti Vest (6:23 AM -> 7:37 AM). 7.5 RON biletul pentru o persoana + 5 RON biletul pentru bicicleta (cereti in mod clar bilet pentru bicicleta pentru tren Regio, caci exista).

E una din primele iesiri mai “serioase” pentru Oana, Claudiu si Alina, dar nu-i cazul de emotii, caci timp este. Traseul ne va purta printr-o zona foarte frumoasa si fara trafic auto, unde ne putem bucura linistiti de inceputul primaverii si…niscaiva urcari zdravene intre Poiana Trestiei si Bustenari.

Ne intalnim duminica dimineata, pe la 6, in Gara de Nord. Nitel somnorosi, dar cu niscaiva entuziasm.

Marius a aparut exact cand ne urcasem in tren.
Surpriza a fost ca inca doi biciclisti sa se urce in tren. Astfel, in spatiul destinat bicicletelor (e un soi de rastel pentru 6 bicle) din vagoanele noi, am asezat cam 10 biciclete. A fost nitel mai dificil din cauza absentei (furtului) elementelor de fixare din rastel, fapt ce ne-a fortat sa le sprijinim de perete, una de alta.

Ne punem in miscare.
Dupa Chitila, observam o ceata foarte densa pe camp. Soarele prinde putere.
Se anunta o zi frumoasa si calduroasa.

Din gluma-n gluma si din halta-n halta, ajungem in Ploiesti Vest la ora indicata pe bilet. Coboram, pornim GPS-urile si mergem pe soseaua Vestului, apoi pe a Nordului, catre DJ-ul de Gageni-Plopeni (DJ102).

Este inca racoare, fiind dimineata. Pedalam pentru incalzire. Traficul este lejer.

Din sensul giratoriu de dinainte de Plopeni, intram pe DJ100D, catre Cocorastii Mislii.
De aici, si mai putin trafic. Mergem “legat”.

Soarele se ridica treptat si incepe sa se incalzeasca timid. Drumul se deschide inaintea noastra.

In Cocorastii Mislii, facem un mic popas de rontaiala, vorba si cumparat apa (pentru cine avea nevoie).

Dupa popas, imediat la dreapta pe DC133, catre Cosminele.

Drumul urca usurel, trecand prin padure. Superb!
Gasim si-o salamandra-n mijlocul drumului.

Este atat de frumos incat in scurta vreme ne mai oprim pentru poze. Este timp berechet!
Am iesit sa ne dezmortim, pana la urma.

Mai departe, trecem pe langa cateva sonde petroliere. Zona a fost intens exploatata.

Apare si prima urcare, pe coasta dealului. Dam binete catorva localnici intalniti pe drum.

In “varf” la o rascruce, in timp ce ne regrupam, Cristi o ia inainte pe traseul gresit. Fix cand ii spunem sa vina inapoi, se dezechilibreaza si ia o tranta pe marginea drumului. Deh, SPD-uri! 🙂
Din fericire, nu are nimic. O mica zgarietura in cot.

Incepe coborarea catre Cosminele, insa dupa putini metri ne dam jos si mergem o scurta bucata pe langa biciclete. Drumul este batut de animale, tractoare si carute.

Continuam frumos la vale.

Iesim in DJ218 si continuam catre Cosminele, pe asfalt. Drumul este liber, nici urma de masini.
Mircea imi spune, relaxat, “Uite, asa simti ca traiesti!…”. Foarte adevarat.

Undeva prin Draghicesti, facem o alta pauza la marginea drumului.

De aici, drumul devine nitel valurit, insa nimic extraordinar (inca). Castigam insa, constant, altitudine.

Pedalam lejer pana in Poiana Trestiei. Inainte de urcarile zdravene ale turei, decidem sa…mai facem o pauza!
Nitel mai lunga, de data asta.
Ca doar e soare, e cald (termometrele arata cam 25-26 de grade C) si avem si un petec de iarba.

Mancam, vorbim si lenevim la soare. Ne era dor.

Intr-un tarziu, ne urnim. Si incepem urcarea, deja, cu o panta apriga de ~19% pe alocuri (conform GPS-ului lui Marius).

Pantele sunt de-a dreptul provocatoare si frumoase. Se tin una dupa alta, cu mici “pauze” de cateva zeci de metri.

Privelistile sunt, indubitabil, incantatoare.

In aproape 3 km, se urca mult (lucru ce poate fi observat si pe schita traseului).

Inainte de ultimele pante, pe partea dreapta a drumului, un domn isi asista capra, impreuna cu fiul sau, intr-o fatare. Tocmai ce terminasera cand am trecut noi si domnul ne-a invitat sa-i facem o poza.

Dupa asta, ne-am urat reciproc sanatate si drum bun, iar noi am continuat ultimul urcus.

Cristi si Claudiu ne asteptau deja, in foisor. Am “parcat” pe partea dreapta a drumului, pentru a ne trage sufletul. Se simte ca-i prima tura pe anul asta!

Urmeaza o coborare din scurt, urmata de mici pasaje de urcare.
Ajungem in Bustenari.

Aici inca se vad sondele vechi, relicve din vremea in care aceasta regiune era o mandrie petrolifera de nivel national.

Putina istorie:
In anii ’30, aici era amplasata una din cele mai mari schele petroliere din tara noastra, concurenta cu exploatarea de la Moreni (tot din judetul Prahova).

In perioada interbelica, titeiul extras de aici era cel mai scump din lume, gratie calitatii sale.
Toata schela cuprindea peste 10 000 de puturi.

Sonda “Steaua Romana” (numarul 32) a realizat in 1928 cea mai mare eruptie de titei. Un record mondial, echivalentul a 600 de vagoane cu petrol ce au tasnit din pamant pe parcursul a 24 de ore.

Dupa al doilea razboi mondial, prin intermediul Sovromurilor, titeiul a fost trimis in URSS la preturi derizorii, pentru a restabili economia Federatiei. In anii ’50, petrolul devenise deja o amintire.

O vedere din arhiva lui Voicu Hetel

Mai urcam un deal si ne oprim pentru regrupare. De aici, catre Telega.

Urmeaza o serie de coborari foarte abrupte. Atentia trebuie sa fie sporita, caci pot veni si masini, oricand, de “dupa colt”.

In Telega (nume a carui etimologie vine de la denumirea mijloacelor de transport cu care se extragea sarea din zona in perioada Imperiului Otomantelegile), dupa o coborare ce ne-a tinut destul de incordati si vigilenti, ne oprim pentru o bere (sau doua 🙂 ).

De aici, inca un pic de urcat, apoi tot la vale in Campina. Pe Calea Doftanei, dam si de trafic ceva mai intens.

Ajunsi in Campina, ne oprim la un restaurant pentru a manca si a ne hidrata.
Nu ne grabim si hotaram sa mai lenevim, desi am terminat traseul ceva mai repede decat ne-am fi asteptat (mai ales ca am facut si multe pauze pentru stat la soare/facut poze). Vom lua trenul R3008, ce pleaca la 18:53.

Nu putem zabovi prea mult la restaurant asa ca, dupa ce terminam de mancat, cerem nota si plecam spre gara.

Dupa ce luam bilete si hranim doi catei cu ramasite de sandvisuri, mai cumparam niste bere (la doza) si stam pe peron, la discutii, timp de vreo ora si jumatate.

Soarele apune usor iar trenul soseste. Si in acesta mai sunt 3 biciclete in zona de rasteluri. Urcam, ne aranjam si…ni se lungesc urechile pana in Bucuresti.

Fiind duminica seara, traficul spre Bucuresti este ceva mai intens iar trenul nostru trebuie sa cedeze trecerea garniturilor de rang superior (IR, IC, EC, EN), astfel ca pe la 20:55 ajungem in Bucuresti Nord.

Spargem trupa cu hotararea de a iesi din nou, cat mai curand. Ramane de stabilit in perioada imediat urmatoare (schite avem destule 😉 ).

O alta tura frumoasa, ce ne-a deschis apetitul catre multitudinea de trasee posibile prin Subcarpatii de Curbura.

===========
BIBLIOGRAFIE
http://www.hetel.ro/index.php/2011/07/3781/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Telega,_Prahova