23 ianuarie 2016
~800 m
Aveam in vizor valea Telejanelului inca de cand am gasit-o prezentata pe forumul Ciclism.ro. Cum in week-end-ul 23-24 ianuarie a trebuit sa dam o fuga pana la Cheia spre a onora o prieteneasca invitatie, Nicoleta a venit cu o idee foarte frumoasa: sa mergem cu trenul pana la Maneciu-Ungureni iar de acolo sa continuam la pas pana in Cheia. Detaliile le-am stabilit impreuna si asteptam cu nerabdare sa vina ziua de sambata. Traseul este destul de lung (26 km – o premiera pentru noi), insa cu urcare destul de putina (cumulat, ~800 metri) si ar trebui sa ajungem fara probleme in Cheia, spre dupa-amiaza.
Transferoviar Calatori efectueaza curse pe linia Ploiesti Sud – Valenii de Munte – Maneciu, o cale ferata de altfel foarte pitoreasca (in special dupa Valenii de Munte). Pentru a va “lega” de trenurile lor in directia Maneciu, folositi orice tren ce ajunge in Ploiesti Sud (sau chiar Ploiesti Vest, cu conditia sa aveti suficient timp pentru a ajunge la cealalta gara, autobuzul liniei 2 facilitand aceasta legatura). Holbandu-ne pe fereastra trenului ce serpuieste printre casele si gradinile pitoresti ale localitatilor dintre Faget Teleajen si Maneciu, timpul trece destul de repejor si iata-ne la destinatie, la ora 9:40 AM. Localitatea este foarte linistita, lumea este rumena-n obraji si toti dau binete.
Pornim catre barajul Maneciu, a carui constructie a ingreunat foarte mult accesul catre valea Telejanelului, ajutand indirect la conservarea acesteia. Nu exista un drum direct de acces (oficial) pe conturul lacului de acumulare.
Traversam barajul si urcam destul de accentuat o prima culme pe al carei platou avem a merge cativa kilometri, acompaniati de liniste, privelisti frumoase si…o vulpe (ma rog, pe dansa am zarit-o fugitiv, insa de la o distanta destul de mica). Rezulta destul de multe fotografii, mai ales ca vremea ne ofera un cer senin si mult soare (cu frigul specific lunii ianuarie). Intr-un final, coboram spre valea Telejanelului si incepem a-i parcurge firul. Un drum necirculat, flancat de paduri dese. Am avut rara ocazie de-a vedea o bufnita suficient de-aproape incat s-o putem fotografia. Drumul este pretabil pentru biciclit chiar pana in Poiana Stanii, de unde se poate urca foarte repede in Pasul Boncuta iar mai apoi, in functie de timp si dorinte, se poate face cale intoarsa sau continua catre Vama Buzaului si Brasov.
Pe masura ce urcam, zapada este din ce in ce mai prezenta.
Dupa ~18 km am parasit forestierul vaii si am inceput a urca pe niste drumuri si drumeaguri nu prea umblate, ce ne-au purtat mai aproape de stancaria Ciucasului. Multe urme de animale, in special mistreti.
Padurile de conifere din aceasta zona sunt foarte dense si iti lasa senzatia ca, odata intrat printre copaci, vei fi absorbit de o alta lume in care soarele nu reuseste sa patrunda. Un peisaj ce pare desprins din atmosfera melodiilor mai vechi ale celor de la Agalloch, cunoscuti prin fascinatia lor pentru natura (in special fata de munti) si existentialism.
Facem jonctiunea cu poteca turistica marcata cu Banda Albastra si incepem un urcus sustinut catre o alta intersectie, de aceasta data cu traseul Cruce Rosie, pe care aveam sa-l urmam pana in Cheia pret de aproape o ora. In jurul orei 16 am ajuns la pensiunea in care erau cazati prietenii nostri.
Concluzii:
- Daca doresti sa ajungi la Cheia sau spre Ciucas, o poti face si fara a depinde de masini
- Zona “promite” foarte multe drumetilor si biciclistilor
- Linia ferata catre Maneciu merita din plin parcursa, mai ales daca sunteti amatori ai calatoriilor cu trenul
- Daca doriti sa va intoarceti din Cheia, trebuie sa va interesati de orarul microbuzelor. Cu ajutorul unei scurte calatorii pana in Maneciu, va puteti “lega” de trenurile TFC catre Ploiesti Sud
- Am vazut cateva stani pe drum, insa in perioada iernii acestea sunt parasite. Ar trebui totusi un pic de precautie in celelalte anotimpuri.