8 mai 2016
Trenul ramane cel mai frumos si la indemana mijloc de transport pentru amatorul de calatorii, fie ca esti insotit de bicicleta sau nu. In special daca circuitele pe care ti le propui nu sunt “bucle” ce presupun ca punctele finale si cel de start sa coincida. Ajungi destul de repede si ieftin la destinatie, scapand de stresul si obligatiile de-a conduce si-a avea grija masinii. Unde mai pui ca nu te opreste nimeni sa bei si-o bere.
Traseul propus de Marius si Alina combina doua ture mai mici: Bobolia-Magureni-Sultanu-Campina si Campina-Voila-Valea Doftanei-Secaria-Comarnic, rezultatul fiind o tura de ~90 km cu 1758 metri diferenta de nivel. Prognoza nu se anunta intocmai favorabila, insa nu trebuie uitat ca ne aflam in perioada-n care norii sunt un pic imprevizibili iar ploile torentiale isi fac aparitia ici-colo, asa ca ne-am luat echipamentul pentru ploaie cu noi si am purces la drum.
Drumul catre Iedera de Sus a tot fost descris si in alte ture (vezi aici si aici), asa ca nu mai insist. De data aceasta, spre urcarea de la Sultanu ne-am intalnit cu o turma de oi iar un pic mai sus am facut ceva mai multe poze intr-una din curbele cu panta mai accentuata (Marius a contemplat indeaproape drumul 🙂 ).
In Campina ne nimerim pe un drum foarte fain pe care nu l-am mai parcurs pana acum. Strada se numeste Drumul Taberei si urca spre Parcul Fantana cu Ciresi, un parc de altfel foarte frumos amenajat cu masute si locuri de popas. Am decis sa facem si noi o oprire aici.
Mai sus, trecem pe langa Biserica Nasterii Maicii Domnului si iesim in DJ207 care este proaspat (re)asfaltat si ne poarta pe langa Sanatoriul Voila catre Plaiu Campinei, localitate inaintea careia vom coti dreapta, avand parte de-o coborare foarte frumoasa pana in DJ102I.
Continuam pe Valea Doftanei, urcam pe langa Baraj si, in cele din urma, facem o pauza mai lunga la intersectia cu drumul catre Secaria. Cumparam cateva lucruri de la un magazin satesc unde copilul proprietarilor, unul foarte ragzaiat si din cale-afara de alintat si scandalagiu, este la ora de “crize”. Inchide usa cu zavorul dupa fiecare client, tipa si urla de-l poti auzi de la 100 de metri, tocmai de pe drumul judetean (care este, apropo, destul de circulat).
“Dovedim” urcarea catre Secaria, incet dar sigur. Drumul este fara pic de trafic, lucru pe care nu-l pot spune despre Valea Doftanei. Primul deal ne-a dat un pic mai mult de furca in vreme ce al doilea ne era deja cunoscut.
Ajungem in Comarnic chiar cand IR-ul de la Regiotrans pleca din statie, astfel ca am luat bilete pentru R3010 care avea sa soseasca in ~30 de minute.
Oficial, ne-am “calificat” pentru niste ture montane ce vor veni in viitorul apropiat 🙂