25 mai 2012

Undeva prin octombrie 2011 aparuse, prin grupul nostru, ideea unei plimbari cicloturistice. Initial se discutase despre zona bisericilor fortificate, insa am ajuns sa punem pe lista si Apusenii (macar o parte din ei). Dupa documentari si dezbateri, stabilim un traseu orientativ si incepem pregatirile si lunga asteptare pana in momentul plecarii: 25 mai 2012.

Pe parcursul calatoriei, aveam sa aflam ca e perioada cea mai umeda in zona respectiva. Adaugam si tonele de ploi ce s-a abatut asupra Romaniei in luna mai si ajungem la o adevarata aventura. Foarte frumoasa de altfel! Nu am mai reusit sa ajungem prin zona bisericilor, datorita oboselii instaurate si a vantului zdravan ce avea sa bata prin sudul Transilvaniei.
La final, aveam ~ 485 km parcursi, iar traseul a fost (orientativ, caci nu include si unele “balaureli” dupa cazare, orientare si altele) acesta

Dar, sa o luam cu inceputul.


Drumul

Suntem 4 insi: Nicoleta, Marius, Mircea si subsemnatul. Planul este sa ne urcam in tren pe 25 mai, seara. Mergem pana la Bratca, aproape de Oradea. Acolo, coboram si o luam catre Bulz – Munteni – Remeti, unde ne vom caza. Fiind tren de noapte, am stabilit ca nu vom dormi prea bine (nu ne-am luat bilet la vagonul de dormit sau cuseta) si ar fi util sa avem un punct de cazare cu masa, apa calda si pat chiar dupa aceasta noapte.

Biletele au fost cumparate cu 20 si ceva de zile inainte de plecare. Am beneficiat asfel de o reducere. De fapt, nu reducerea era grija noastra, ci faptul ca doream bilete in primul compartiment dinspre locomotiva, astfel incat sa ne putem priponi bicicletele langa usile blocate de la capatul trenului. Pentru asta, era nevoie de rezervare din timp.

Pe 24 mai seara, ultimele pregatiri ale bagajelor. Parcurgerea listelor cu “chestiile” ce trebuiesc luate, etc. Incarcam coburile si gentile, verificam si bicicletele iar apoi, pe 25, fiecare la serviciu. Ziua trece GREU, cu gandul ca la ora 6 (pentru mine cel putin, altii au scapat nitel mai devreme 🙂 ) urma sa se incheie saptamana de lucru si sa inceapa mult asteptatul concediu.

La orele 18:45 ne dam intalnire in gara, chiar la peronul unde urma sa fie “tras” trenul.
Este ceva lume pe peron. Iaca vine si trenul. Cu stupoare constatam ca, vagonul 1, unde aveam noi biletele, era pus exact invers. Adica, primul compartiment nu era spre locomotiva, ci catre trecerea in vagonul 2. Perfect, nu vom putea pune linistiti bicicletele la ultima usa. Asa ca, demontam rotile fata, le urcam in tren si le punem in sir indian pe culoarul vagonului, cat sa nu incurce prea tare calatorii. Injuram CFR-ul si ne hotaram sa il luam “cu binisorul” pe seful de tren.
Ne organizam si bagajele in compartiment, incepem sa mai radem, sa rontaim cate ceva si trenul o ia din loc. La scurt timp dupa iesirea din Bucuresti, incepe o ploaie zdravana. Nu mai conta, sa ploua! Ne luam cate o bere si ne asezam cat de comod se poate.

 

Pana pe Valea Prahovei, avem discutii despre cum vom imparti week-end-urile acestui sezon intre iesirile cu bicicleta si cele “cu picioru'”, pe munte. Apare si nasul, care nu zice absolut nimic legat de biciclete. Ba chiar ne spune ca el nu va face scandal sau altceva, caci nu are de ce. Sunt puse in regula si totul e ok. Apreciem si ne vedem de drum.

 

Pe la Sighisoara, incep atipelile. Cu randul. Unii ramanem pe culoar la discutii, altii se tolanesc si dorm cu capul pe izoprene sau direct pe scaun.
Trecem de Medias si intram si noi in compartiment, sa motaim nitel. Apare si nasul care ne spune ca el ramane in post pana la Cluj. De acolo, ii ia locul un coleg care e foarte probabil sa ne faca scandal. Dar, sa ne tinem pe pozitii caci, regulamentar, nu ne poata taia bilet de bicicleta de la Bucuresti, caci nu era el de fata si nu poate dovedi ca intr-adevar le-am urcat de acolo. Ii multumim din nou si adormim toti patru.

Se facea ca e soare si ca aranjam bicicleta pe o poteca. Mai faceam doua-trei poze, mai radeam, etc. Pedalez ce pedalez si la un moment dat intru pe o sectiune cu multe pietre mari. Dupa ceva echilibristica, aud un puternic “ZBANG” metalic. O fi cadrul? O fi o geanta?….

…nu. Visam. Suntem de fapt in Cluj, in tren. Tocmai ce s-a pus frana si una din biciclete a cazut cu ghidonul fix in geamul compartimentului.
Facem cu totii ochi, iesim buimaci doi dintre noi sa ne rearanjam si, in capatul culoarului, il vedem. Inaltut, rotofei, cu chipiul ce-i umbra jumatate de fata, cu gusa zdravana si cu o mana-n sold. Nu trece o secunda si racneste: “No, ce-i asta?! Ale cui sunt bicicletele aste?! Pai da’ ce-i aci domne?”. Ne uitam si nu spunem nimic. Probabil eram inca prea chiauni. El continua: “Nu vorbiti romaneste??? Alo!?”. Raspund ca da. La care el “No bun, hai jos sa vorbim.”. Era clar, fac rapid cheta si ma duc pe peron.
In timp ce se atasa locomotiva diesel ce urma sa ne duca pan’ la Bratca, ma intreaba: “Pana unde mereti?”. Bratca, ii zic. “O foaie de bicla ii mult?”. Ma uit la el si zic “Nu-i, cat timp o foaie inseamna acelasi lucru si la dvs.”. “No bun, meri in compartiment ca o sa vina colega”.
Ma intorc, radem de intamplare si ne gandim ca scapam chiar ieftin. 10 RON/bicla e ok. Dupa atasarea locomotivei, vine si colega. La fel de zdravana si cu “brandul” demn de un culturist. Intra sovaind in compartiment, eu ma ridic, scot cei 40 de lei din buzunar si ea zice “No ia, ce ati pregatit aici?”. Ii ia, ii numara, ii palmeaza si zice “E bun, e bun….”. Pleaca. Noi mai radem si adormim la loc.

Trenul urma sa ajunga pe la 5:54 in Bratca. Vorbim cu nasul sa tina trenul suficient cat sa dam jos toate cele. Ne organizam. Afara ploua nitel, dar e un aer curat. Intram in gara Bratca. Ploaia sta pe loc si apucam sa descarcam toate bagajele plus bicicletele in siguranta. Ne tragem spre gara, montam rotile, fixam bagajele si o luam la drum catre Remeti.

Marius ne aminteste cat de bine or sa ne prinda cei 2 litri de palinca din Zalau pe care ii cara cu pofta si mandrie prin genti si, o luam din loc.
Oficial, am inceput traseul. Si ziua a doua.