26 mai 2012
Pedalatul incepe usor, in aerul curat al diminetii, pe drumul judetean 108K, catre Bulz – Munteni – Remeti. Am facut din timp rezervare la pensiunea Valea Izvoarelor din Remeti si abia asteptam sa ajungem, sa infulecam rapid ceva, sa ne spalam si sa dormim :).
Pedalam usurel si, imediat dupa Bulz, Nicoleta constata ca are pana (prima din tur). Tragem rapid pe stanga (deoarece acolo era mai mult loc), scoatem roata din fata si ne bucuram ca nu a fost spatele, deoarece ar fi trebuit sa dam jos din bagaje. Identificam buba si, bucuros, scot setul de petice nou nout de la Decathlon. Incercam noi ce incercam sa peticim dar nu merge neam. Lipiciul foarte prost. In cele din urma, punem camera noua. Toarna din ce in ca mai tare cu ploaie. Umflam de zor, fixam roata, verificam ca totul e in regula si ii dam inainte.
Drumul urca spre Remeti, pe langa lacul Munteni. Se trece si prin cheile Remetilor, cu cateva grote zdravene la inaltime.
Dupa vreo 20 km, ajungem in Remeti si ne luam dupa indicatoarele catre pensiune. Odata ajunsi si la pensiune, se opreste ploaia. Ni se prezinta 3 optiuni de cazare: camere rustice la 70 de lei, casuta cu baie proprie si caldura la 80 de lei sau, pensiune “de fite” la 135. Oricum ar fi, micul dejun si mesele se servesc la restaurantul pensiunii mari. Alegem in unanimitate casutele.
Proprietara, foarte de treaba, ii spune sotului sa pregateasca focul. Despachetam si mergem sa infulecam.
Dupa mancarica, dus si un somn la caldura de vreo 7 ore legate (in cazul meu) acompaniate de ploaie torentiala ce ne trezea ocazional, iesim din barlog. Facem adunarea in fata casutelor si vedem ca parca s-a mai luminat nitel.
Nu conteaza, o luam din loc cu bicicletele goale, fara bagaje, catre lacul de acumulare Lesu.
Marius ia palinca si incepem cu voiosie sa urcam pe asfalt peticit ce se transforma in forestier pe masura ce ne apropiem de lac. Tot urcam si radem, glumim.
Sus, la baraj, ne oprim pentru o poza si ceva gaturi de “lichid MISA” (datorita culorii) ca sa ne incalzim si sa prindem mai mult avant. Hotaram sa mai pedalam nitel pana spre coada lacului.
Pedalam, pedalam, mai cate-un gat, mai dam o pedala, mai o poza. Ajungem spre coada lacului si ne hotaram sa ne intoarcem. Adica sa coboram.
Nici nu incepem prea bine caci urmeaza a doua pana , pe roata spate de data asta. Beneficiarul: acelasi norocos ca si dimineata. Din nefericire, nu avem cu noi camere de rezerva. Asta e, merem pe langa ele.
Dar, la scurt timp, din spate apare o masina. E dubita, sunt 2 oameni. Sa ii oprim? Hai ca-i oprim.
Le descriem situatia si, cei doi (caci erau un cuplu tanar) sunt de acord sa ajute pana in Remeti cu transportul norocosului si a biclei acestuia. Urcam si bicicleta si, cand sa o ia din loc, nu mai facea contact. Stai sa vezi, ca de fapt masina nu mai are cine stie ce motorina in rezervor si mai e si oprita intr-o rana, pe marginea forestierului. O luam la impins si, in cele din urma, porneste. Ne luam si noi la intrecere cu masina, intr-o coborare porceasca, printre niscaiva pietre, ceva mazga si multe balti. Spre final, ajungem la ceva viteza.
Per ansamblu, in aceasta zi am mers ~ 42 km.
Reintregim grupul spre Remeti, la 1 km de cazare. Mai mergem nitelus si ajungem iar la caldurica.
Incepe iar o ploaie marunta. Bagam bicicletele (porcite) pe veranda casutelor, ne stergem nitel si mergem la masa, unde servim niste pastrav proaspat si delicios, chiar din pastravaria pensiunii, cu tot cu berile si vinul fiert aferent.
Servirea este super la restaurant, la fel si doamna ce s-a ocupat de noi. Atmosfera frumoasa si o cacao cu lapte ca pe vremuri :).
Totodata, intreb daca putem face rost de niste prenadez de prin gospodarie, ca sa peticim urmatoarea dimineata, vreo doua camere. Caci, petice avem, dar lipici (bun de ceva) oha! Ni se spune ca mai mult ca sigur da, dar sa vorbim dimineata cu sotul proprietarei.
O mai ardem pe-afara dupa care ne punem la somn, caci urmeaza sa ne trezim de dimineata. Si avem ceva de urcat in ziua ce urmeaza, iar cu vremea asta….