Dupa o alta noapte reconfortanta, observ ca tendonul ce-mi facea probleme cu 10 ore in urma e in forma foarte buna. Ma uit si pe geam: ceva soare.
Luam micul dejun usurel, dupa care impachetam si iesim in curtea pensiunii sa bibilim bicicletele.
Dupa noroaiele si aparaia de ieri, avem ceva de lucru. Per total, petrecem cam o ora si jumatate curatand lantul, pedalele, cadrul, etrierii, scotand noroiul dintre pinioane si altele de genul.
In cele din urma, suntem gata. Incarcam bicicletele si o luam catre DN 1R, dinspre Belis, prin statiunea Fantanele.
Avem parte si de o coborare, pe asfalt, pana pe marginea lacului Fantanele (urmeaza si filmarile, in curand).
Pe marginea lacului facem cateva poze. E o vreme superba.
Inaintam spre baraj, unde ne oprim iar la cate-o poza. Sunt si cativa jandarmi in patrula pe acolo, dar nu comenteaza asupra faptului ca pozam “obiectivul”, asa cum ma asteptam. De-aici, directia Poiana Horea.
O urcare pe asfalt, parcursa cu ceva spor, urmata de cateva coborari usoare. Frumoasa zona, frumos lacul.
Drumul tine marginea lacului, continand si cateva podete mai spre coada acestuia, ce ofera privelisti superbe.
In Poiana Horea dam de peisaje pitoresti. Case traditionale, pajisti intinse, animale bine hranite si ingrijite.
Un scurt popas la un magazin, dupa care tot inainte.
In scurt timp, asfaltul DN-ului (drum destul de necirculat si neintretinut, mai degraba de nivelul unui DJ mai rasarit, pe alocuri) se transforma in drum forestier de calitate buna si urcam. Ne reumplem bidoanele de la un izvor proaspat de pe marginea drumului.
Oprim la statuia ridicata in memoria lui Horea, moment in care incepe o ploaie torentiala. Norul era in spatele nostru de ceva vreme. Fascinant este ca, in departare, pe anumite culmi este inca soare. Ne adapostim, unii dintre noi sub brazii de la marginea drumului, altii sub streasina unui magazin din apropiere.
Pret de vreo 10-15 minute, ploua generos. Ne-am ferit de ploaie deoarece suntem si-asa cu incaltarile ude si seturi de haine neuscate prin genti. Macar zilele ce urmeaza sa fim un pic mai uscati.
Ploaia se opreste, dar norii raman in zona. Iesim din “ascunzatoare” si urcam mai departe, catre Horea.
Asfaltul DN-ului (drum destul de necirculat si neintretinut, mai degraba de nivelul unui DJ pe alocuri) se transforma in drum forestier de calitate buna si urcam.
Pe drum, ploaia torentiala reincepe. De data asta, mai zdravan. Avem parte si de grindina. Fiecare se adaposteste unde poate, tragand pe el ce are la indemana. Chiar si sub brazii desi grindina reuseste sa treaca.
In 10 minute se opreste si continuam urcusul. Ne indreptam spre culme si incepe iar sa picure, dar nu atat de tare. Fiind sus, auzim traznetele destul de puternic si ne dam seama ca nu sunt departe de noi. Nu ne facem griji insa, avem copaci in jur.
Urcam pana la peste 1300 m altitudine, la limita de judet dintre Cluj si Alba. In culme, o alta zona pitoreasca. Dam si de cateva carute ale localnicilor si observam caii la fel de bine ingrijiti.
Inca vreo 2-3 poze si incepem sa coboram catre Albac.
Coborarea este lunga si spectaculoasa. Dupa cativa kilometri, revenim pe asfalt si intram in satul Matisesti. Marius o ia inainte in viteza, filmand toata coborarea. Avem iar parte de soare, cu ceva nori la orizont. Mai opresc pentru peisajele superbe si cateva poze. Astfel, avem si filme, si poze :).
Reunim grupul jos, aproape de iesirea din Matisesti. La un hidrant, limpezim putin bicicletele. Continuam.
Avem parte de soare mai puternic si apa incepe sa se vaporizeze peste tot in jur. Observam alte cateva indicatoare turistice catre diverse obiective de interes, dar drumurile nu sunt pentru bicicleala. Clar, trebuie sa revenim in zona.
Ajungem in Albac, luam cateva cirese din piata centrala si intrebam de cazari. Aveam cu noi si o lista cu mai multe pensiuni. Doamna de la care am cumparat fructele ne ghideaza catre Steaua Ariesului.
Zis si facut. Ne place, ne cazam. 120 lei camera dubla, cu mic dejun inclus si, cadou din partea casei, o jumate de tuica si inca o jumate de visinata. Sau afinata, nu mai stiu ce-a fost. Oricum, un “antreu” bun.
Mancam bine si aici. Un coleg isi ia pulpa de pui si i se spune ca are 500 grame pe cantar. Ne uitam cam ciudat, dar mai ciudat ne-am uitat cand am vazut-o pe masa. Chiar era mare. Si, dupa spusele lui, buna.
Urmeaza bere, bere..bere…
Facem planul pentru ziua urmatoare si, tarziu, mergem la culcare.