Asa ca ne mobilizam pentru week-end-ul 20-21 iulie si mergem in Piatra Craiului.
Acest masiv ramane preferatul meu, atat pentru drumetii cat si pentru ture de bicla. Calcaros, extrem de spectaculos, masivul iti pune la dispozitie atat trasee tehnice cat si variante mai usoare/accesibile de a savura frumusetile sale.
Pentru astazi, am ales traseul Zarnesti-Refugiul Diana-Padina Inchisa-Saua Padinei Inchise-Curmatura (marcaj Banda Albastra).
Traseul pleaca din Gara Zarnesti si merge pana in drumul forestier ce duce spre Plaiul Foii. Dupa ~500m de mers pe acest forestier, intalnim tablita de marcaj ce ne spune sa cotim catre stanga. Este o alternativa superba la drumul forestier, mult prea prafuit si circulat de masini in week-end.
Ne-am folosit de tren. Bucuresti-Brasov, cu plecare la 5:45, iar din Brasov catre Zarnesti am luat Regiotransul de 9:12. Pe la 10 fara ceva eram in Zarnesti si intram in scurt timp in traseu.
Vremea este superba, nici cald, nici frig. Ceva nori mai ofera umbra. Poienile sunt pline de flori si fluturi.
Oprim la izvorul de la Coltii Chiliei, ne adapam si ii dam la deal. La un moment dat nu suntem atenti la marcaj si iesim din traseu nitel. Ne prindem cand nu e bine atunci cand trebuie sa coboram :). Revenim si, dupa urcare constanta prin padure, iesim la refugiul Diana. Nu zabovim (era aglomerat…se adunasera niste indivizi care se pregateau sa faca un foc) si intram pe Braul Caprelor, pe sub umerii Pietrei Craiului.
Poteca este superba, pe alocuri cu aspect de brana. Traseul te poarta prin vai si printre pereti semeti, caracteristice masivului.
Dupa ce trecem pe langa Orga Mare, traseul urca pe vale de abrupt catre Gavan si Saua Padinei Inchisa, catre creasta. Grohotis zdravan combinat cu zone de catarat pe pietre. Cum mi-era tare dor de a ma cocota pe pietre, ii dau cu incredere inainte, uitandu-ma periodic in urma pentru a admira deschiderea vaii.
Ne apropiem de Saua Padinei Inchise. Poteca strabate o zona de jnepenis inainte de a iesi in creasta. Se aduna niste nori, insa sunt “linistiti”.
Odata iesiti in creasta, pauza de poze si alimentare, urmand sa coboram pe Karol Lehmann pana in Curmatura.
Retragerea din creasta este abrupta, pe alocuri cu nitel grohotis in prima parte iar, ulterior, pe bolovani ce te indeamna la sprijinit in maini si coborat cu spatele :). Insa, o recomand ca alternativa Triunghiului Albastru ce vine din Padina Popii, care este PLIN de grohotis instabil.
Ne picura nitel si se intuneca ceva mai mult. In departare se vede cabana Curmatura.
La cabana, aglomeratie ca de obicei. Ne intalnim cu Radu si sotia sa, Ioana, ce stateau afara pe banca. Nici daca incercam sa planificam o tura nu ne potriveam asa de din scurt la program.
A fost galagie multa pana spre ora 1 noaptea. Multi stateau afara si cantau la chitara..asta nefiind o problema. Dar atunci cand mai bine de zece oameni se apuca sa bata cu mainile si picioarele in cabana..cam nasol.
Un coleg de prici a iesit pe balcon si a avut un dialog cu ei..dupa care s-a cantat “Desteapta-te romane” si s-a dat stingerea. Cum bine-a zis Marius, “s-a cantat imnu’ inainte sa se bage mira!”.
A doua zi, am lenevit pe la cabana si am plecat tarziu catre Zarnesti prin Poiana Zanoaga. Buletinul mi-l uitasem sus, dar am avut noroc cu Radu care inca mai era sus, astfel incat l-am putut recupera. Multumiri si pe aceasta cale :).
Ne-am intors cu trenul din Zarnesti pana in Brasov iar de acolo am luat IR-ul de 17:10 pana-n Bucuresti Nord.
O tura foarte frumoasa, prima pe acest sezon de vara, buna de incalzire. Din nou am inceput sa ne gandim la o refacere a turei din Buila-Vanturarita, la Fagaras si altele. De ce nu, din nou creasta Pietrei Craiului, pe care-as face-o de multe ori. Un traseu tehnic, foarte spectaculos, ce te tine in priza si te rasplateste cu privelisti inegalabile si liniste monumentala. Numa’ bun pentru meditat.