Harta etapei

Create Maps or search from 80 million at MapMyRide

Km parcursi in ziua curenta: ~128 km

Total:~668 km
Foto: Marius si Dragos
Ne trezim la marginea Dunarii, singuri in camping. Peste noapte nu este pazit iar la administratie nu e nimeni. Este destul de expus, insa nu au fost probleme. Cred ca nu ai ce pati, cata vreme nu esti singur macar. 
Ne invioram, strangem tabara, ne luptam cu tantarii care fac tot posibilul sa te ciupeasca in continuu de la prima ora. Observ ca am o spita rupta la roata din spate. O indes inapoi in janta si torn niste prenadez (adus de Mircea) pentru a o tine cat de cat acolo.

Reusim sa plecam in jur de ora 9.

Oprim la magazinul “SPAR” pentru a lua apa. 
Un angajat de la securitate s-a tinut scai de noi printre rafturi de cand ne-a auzit vorbind romana. Un pic de xenofobie nu strica niciodata. Ce-i drept, “rromi”, “roman”..cam tot la fel suna. O fi, n-o fi de blamat?…Pana la urma, nu aratam ca niste pungasi. Aveam portofel in mana si se vedea ca suntem cu bicicletele. In fine. A fost singurul magazin deschis in zi de duminica.
O apucam catre Cece, parcurgand vreo 2 km de drum european, pe E73. Trafic lejer, poate pentru ca este duminica. In scurta vreme, tragem pe dreapta nitel pentru a manca si restul din ciresele cumparate ieri.

Drumul este valurit, cu suficient spatiu pe margine pentru a merge cu bicicleta. Asfaltul este, de asemenea, bun.

In Bikacs, hotaram sa ne tragem la umbra pentru o pauza. Gasim un birt local ce avea niste banci din lemn si umbrele mari. Luam cate-o bere Soproni si intram in vorba cu un domn de-al locului. Ne intelegem cat de cat, ii zicem de unde suntem, de unde venim si incotro ne indreptam. 
Cum sta el asa, zice la un moment dat: “Aaa…gud..vitamin B!”, aratand spre bere. “Vitamin B… Bikacs! Hehe..”. 
Foarte amuzant.

Ne urnim in cele din urma, urandu-ne toate cele bune (asa cum am putut).
Satele sunt foarte frumoase, linistite si aranjate. Multe flori iar gospodariile sunt aranjate cu bun gust. Totodata, multi visini si ciresi ne acompaniaza periplul prin cele 39 de grade resimtite deja la soare.
Apare si prietenul nostru vechi, vantul. Din fata. “Garnisit” cu toropeala, ne face sa inaintam greoi, cu multe pauze. Drumul este drept, prin campie.
Dupa-amiaza ajungem in Szedres. Oprim vis-a-vis de o biserica, la un alt birt. Bicicletele le lasam la umbra, chiar in curtea bisericii.
Ne luam inghetata, bere si chipsuri. Avem timp.

Un domn ne aude vorbind romana si ne saluta tot in romana. Dam noroc. El isi ia o bere si se pune la doua mese mai in spate, langa un vecin de-al sau.
Intr-o romana nitel stricata, ne povesteste ca parintii lui s-au nascut in Romania (Timisoara, daca retin bine), dar ca au migrat in Ungaria iar el s-a nascut pe meleaguri maghiare. A retinut insa ceva romana.
Din vorba-n vorba si din pahar in pahar, omul m-a botezat “Fidel Castro”, gratie ciocului. Cum era deja nitel “luat”, tot insista cu Fidel Castro si radea mult.
Ne-am simtit chiar bine.
Dupa vreo 45 minute, salutam respectuos si ne urcam iar in sa. Ii dam inainte prin soarele dupa-amiezii.
Nu sunt prea multe lucruri notabile. In Bataszek ne adapam de la o cismea publica, dupa care continuam catre Mohacs.
Drumul este, la fel, valurit. Vantul a mai batut nitel din lateral, apoi ne-a lasat in pace.

Inainte de coborarea lunguta catre Mohacs, ezitam la intrarea unui camping. Sa ne oprim, sa nu ne oprim? Daca jos nu gasim nimic (nu aveam nici un camping pe GPS, iar pe Internet nu gasisem informatii ca ar exista in oras asa ceva), cine mai urca dealul asta pana la camping? Ar fi frumos, sa ne spalam hainele….
In cele din urma, coboram pana in Mohacs. Suntem intampinati de o periferie industriala si..piste pentru biciclete.
Orasul nu este mare. Par a fi cateva obiective de interes (printre care si o biserica in stil maur), insa suntem batuti de soare. Nicoleta se resimte ceva mai zdravan cu arsurile de pe piciorul drept. Nici mana dreapta nu e prea breaza, dar merge.
Cautam cazare. Dam de niste smenari oportunisti ce ne cer 45 Euro pentru o camera dubla. Le dam cu flit (in mod politicos) si ne oprim langa Dunare, in zona falezei. Aici, inundatia este prezenta. Raman cu Nico la o inghetata, timp in care Marius si Mircea se duc sa caute o cazare.
In cele din urma, gasesc. Una chiar foarte ok. Am dat 25 Euro pe camera dubla, cu toate conditiile.
O casa mare, de familie, cu beci si catacombe. Aveau cateva camere amenajate pentru turisti. 
Ne spalam, apoi iesim pe faleza. Oprim la un local pentru masa de seara, ce a fost chiar consistenta. 
Inapoi la cazare, ne strangem intr-o zona frumos amenajata in beciul casei, cu o masa, vesela, ceainicuri, pahare si cani. Bem putin vin, scriem jurnalul si ne uitam, ca de obicei, pe harti.
Ne retragem in scurta vreme la somn. S-a mai dus o zi.