Odata intrati in Grecia, relativ curand veti fi “intampinati” de autostrada Egnatia Odos (E90), o mandrie a grecilor (din ce am inteles ulterior, in cateva conversatii). Practic, veti merge multi kilometri pe o autostrada ce va ocoli Salonicul si va va purta prin munti (cu multe tuneluri, unele chiar lungute) catre coasta vestica a Greciei.
In zona Ioannina, veti parasi autostrada si veti continua pe un alt drum, foarte ok, catre Preveza si, ulterior, orasul Lefkas (capitala Lefkadei).
Insula este legata direct de continent printr-un pod rutier batant, ce se inalta ocazional pentru a permite vaporaselor sa intre in portul Lefkas.
Cu alte cuvinte, nu depindeti deloc de feribot.
In total, din Bucuresti pana in Lefkas, sunt ~1080 km. Cea mai lenta portiune este prin Bulgaria, mai ales din 2013 (an in care s-au demarat lucrarile pentru o autostrada ce va lega Bulgaria de Grecia), in apropiere de granita cu taramul elen. Se face, mai nou, un ocol printr-o localitate din zona, insa drumul este foarte bine marcat si nu aveti cum sa va rataciti.
O captura de ecran din Google Maps, ilustrand drumul pe care noi l-am parcurs si il recomandam:
In doua dintre concediile petrecute pe aceasta insula am ajuns dupa vizitarea (mai scurta) a altor zone din Grecia. De aceea, ca si puncte intermediare de cazare, va puteti alege singuri (pentru drum) in functie de cum conduceti (noi facem acest drum in doua zile, caci mergem mai precaut de fel ). Nu voi face recomandari aici.
Odata ajunsi pe insula, distantele nu sunt deloc mari (fapt ce se poate observa si pe Google Earth – o diagonala dreapta pe insula iese undeva pe la ~45 km).
Am fost cazati in zona sudica a insulei (in toate cele 3 concedii, caci ne-a placut foarte mult), in golful Vasiliki, localitatea Ponti, la Katerina Rooms & Studios: 45 Euro/noapte, camera dubla, cu mic dejun inclus (recomand contactarea directa a lor – Andreas, fiul cel mic, impreuna cu Katerina, sora sa, vorbesc foarte bine engleza..parintii lor, fiind de fapt cei ce au dezvoltat pensiunea, vorbesc doar greaca).
Curatenie impecabila (se matura/spala zilnic, asternuturile se schimba constant, prosoapele la fel), personal extraordinar! Bicicletele sunt in absoluta siguranta, legate in spatele pensiunii, chiar de balconul uneia din camerele folosite de catre gazde- aproape de usa bucatariei.
Micul dejun este alcatuit dintr-o varietate suficienta, zicem noi:
- omleta la tava, cu legume/carne
- oua fierte
- ceai/cafea/sucuri fructe proaspete (am prins si smochine culese din pom 🙂 )
- pepene rosu/galben
- paine prajita
- gem
- unt
- miere locala (extraordinara! va voi da indicatii mai jos cu privire la locul de unde este cumparata si de unde puteti achizitiona si voi, daca doriti)
- pateuri cu branza si spanac
- iaurt
- multe prajiturele facute in fiecare dimineata acolo, chiar de mama celor doi frati de care va spuneam un pic mai devreme (stim sigur ca le face ea, caci seara si dimineata devreme miroase numai a bunatati dinspre bucatarie 🙂 )
Ca si amplasare, Ponti ofera un punct foarte facil de acces pentru plajele vestice (cele mai spectaculoase), dar si catre cele din sud-est si coasta estica. Distantele nu sunt mari si se preteaza de minune pentru bicicleta. Da, este si de urcat, ici-colo, cate un deal/munte mic, insa nu este deloc ceva inuman si, satisfactia este de minune.
Seara, ne mai opream in Vasiliki, exact in port, la restaurant Miramare (in serile in care mancam in alta parte decat in camera).
Este si o locatie recomandata din zona. Mesele sunt chiar pe ponton. Preturi foarte ok, vinul casei este exceptional (vin local – revin asupra surselor bune de vin de pe insula 🙂 ), personalul de nota 10. Totodata, bicicletele stau in perfecta siguranta in apropierea meselor, chiar sub ochii ospatarilor (sunt destul de multi) si nu veti fi singurii cu biciclete, de cele mai multe ori ;).
Noi am mers, in toate cele trei concedii, in luna septembrie. Recomand perioada aceasta (veti deduce asta si din poze).
Am prins zile la rand temperaturi de peste 35-37 de grade C, ocazional chiar si 40. Ploua rar spre foarte rar (doar sa fie o situatie exceptionala), smochinele cad pe jos pe orice drum, rodiile stau sa se coaca, iar apa este calda.
Mai ales pentru biciclit, este o perioada chiar ok. Sa aveti, totusi, apa cu voi.
Fiind toamna, aglomeratia este redusa si aveti sansa sa gasiti multe plaje mici absolut goale.
Am mers dupa noi si cu doua coburi si acumulatori frigorifici. Intr-unul am bagat o sacosa frigorifica si adaugam in fiecare zi de bicicleala, adaugam acumulatorii (aveam un mic frigider cu congelator in camera).
In acest cob puneam apa, doua beri si ceva fructe, pentru toata ziua de plaja ce ne astepta la capatul pedalatului.
Astfel, puteam merge pe orice plaja cu ceva de baut si rontait dupa noi, lucruri cumparate pe drum de la magazinele din Ponti si/sau Vasiliki.
Recomand o abordare similara (o bere rece dupa 20 km de pedalat, din care o parte in urcare constanta si o baie racoritoare in mare odata ce-ati ajuns la destinatie….”priceless”, cum s-ar spune) ! 🙂
O priveliste asupra golfului Vasiliki, chiar din balconul camerei in care am stat:
