Cum spuneam mai devreme, plajele de pe coasta vestica a insulei nu trebuie sa le ratati.
In general, asta implica traversarea unui mic munte. Lucru perfect pretabil si pentru bicicleta.
Luati aminte insa, caci Ghialos va fi o provocare atat la coborarea dinspre plaja, cat si la intoarcere (caci veti urca). Panta este zdravana! Efortul calatorului va fi rasplatit cum se cuvinte.
Astfel, plecam din Ponti catre Agios Petros. Drumul este din start in urcare, iar smochinii de pe marginea drumului sunt o adevarata desfatare, mai ales in septembrie. Este chiar cald iar acesti copaci ofera umbra si…niscaiva “energizante” delicioase!
Dupa Agios Petros, urcarea se intensifica. Veti resimti din plin umiditatea si aveti sansa sa consumati cantitati considerabile de apa!
Fix cand urcarea devine mai lina, ne intalnim cu o scurtatura. Si, o noua provocare. Aveti posibilitatea sa o tineti tot inainte pana spre Komilio, unde veti intalni un panou indicator mare, cu informatii despre plajele vestice accesibile de pe acel drum, impreuna cu distanta (in kilometri).
Noi am ales inca o urcare superba, ce ofera o priveliste frumoasa asupra muntelui din partea centrala a insulei si, inapoi, catre golful Vasiliki si chiar Sivota (sud-est) – in zilele cu umiditate mai scazuta.
Drumul este asfaltat si ne va scurta mult ca si numar de kilometri. In varful urcarii se afla un parc fotovoltaic, dupa care incepe o coborare frumoasa pana in Dragano.
Dupa Dragano, vom vedea un indicator mare la dreapta catre plaja Ghialos. Un drum superb ce ne poarta printre maslini.
Inca un “mot” de urcare din scurt si…punct de belvedere catre plaja.
Incepem coborarea ce pune probleme pana si masinilor, mai ales la urcare!
Foarte mare atentie, caci sunt cateva ace de par ce apar din scurt! Folositi frana, cu incredere si atentie! Plaja este una din cele nisipoase ale insulei. Destul de pustie in aceasta perioada a anului si, daca vremea este buna, valurile nu sunt prea mari. Oricum ar fi, apa este calda.
Nisipul fierbe la amiaza!
Dupa o zi de facut baie si stat la soare (si/sau sub umbreluta), vine si momentul intoarcerii.
Ne inarmam cu entuziasm si purcedem in a urca pantele ce fac tot posibilul sa te stoarca de energie…si fluide.
Urcarea este mai usoara cand te gandesti la o carafa de vin rece!
Inca o privire catre plaja, in lumina apusului ce incepe sa se apropie.
Urcam aceeasi scurtatura pe care am venit, din Dragano. Asfaltul este impecabil iar traficul inexistent.
Ajunsi din nou langa parcul fotovoltaic din varful urcarii, aruncam inca o privire catre muntele Elati si catre golful Vasiliki, apoi incepem coborarea continua pana in Ponti.
O combinatie perfecta intre biciclit si stat la soare/balacit in apa azurie a marii!
Inca o zi completa.