TRASEUL
Kilometri: 112
De dimineata este destul de racoare. E nevoie sa topaim nitel in timp ce facem cafeaua la primus.
Si, iata, constatam ca acumulatorii pe care Marius i-a lasat la incarcat peste noapte in toaleta baietilor au disparut, cu tot cu incarcator.
De fapt, disparusera cu o zi inainte si a semnalat incidentul la receptie. Acestia au spus ca vor vorbi cu personalul de curatenie, poate afla ceva. Insa, fara succes.
Evident, suntem convinsi ca niste turisti au facut isprava, caci au fost cateva masini cu tineri prin camping pe parcursul week-end-ului. Fiind un loc foarte circulat, cineva le-a “dosit”. Asta este. Astia-s oamenii.
Cu toate astea, sa nu intelegeti ca in campingul din Berlin se fura. Nu.
Din corturi nu a disparut absolut nimic. E plin de elvetieni, olandezi, danezi, nemti si alte nationalitati. Este un fapt izolat ce nu trebuie generalizat!
Doar ca in general este indicat sa nu lasati peste noapte lucruri la incarcat in toalete, mai ales daca e mult trafic (noi mai practicam acest “sport” in lipsa unor prize accesibile fara a plati cativa euro buni in plus..in general, functioneaza de minune, dar de data aceasta, ghinion!).
Mergem mai departe. Din fericire, mai are acumulatori, asa ca nu e chiar un impediment pentru restul turului.
Dupa improspatarea de dimineata si stransul corturilor, pe la 8:30 suntem gata de drum. Constat ca am portbagajul rupt. Acesta a mai fost sudat acum un an (este din aluminiu si nu ma asteptam sa tina) si a cedat exact in acel punct. Din fericire, nu este intr-o zona vitala si gentile stau bine, dar va trebui sa iau altul cand ajung acasa.
Oprim la Kaisers pentru o noua runda de cumparaturi (cand nu ai frigider dupa tine, iti iei pentru cel mult doua mese mancare sau apelezi si la conserve pentru a avea si a doua zi un mic dejun asigurat). Vremea se anunta foarte frumoasa. Sunt ceva nori, insa sigur nu va ploua.
Ne surprinde traficul. Fata de cele doua zile petrecute prin Berlin, astazi vedem cozi de masini ca pe bulevardul Iuliu Maniu din Bucuresti (fara nici o exagerare). Ma rog, ca pe multe bulevarde din Bucuresti. Maniu este doar unul care ma obsedeaza personal, caci il parcurg zilnic.
Se vede ca am vizitat orasul pe timp de week-end.
Oricum, soferii fiind civilizati, nu auzi claxoane disperate si nici nu vezi manevre iesite din comun. Avand piste pentru biciclete, mergem lejer.
Cum am trasat “etapele” incepand cu centrul localitatilor (ignorand complet faptul ca, de obicei, campingurile sunt mai spre marginea lor – fapt ce pentru mine nu conteaza, dar unii din grup sunt ceva mai pretentiosi la capitolul “precizia track-ului” 🙂 ), avem de parcurs ceva distanta pana sa intram in ruta schitata de acasa.
 |
| Pod pietonal in Berlin |
Asa ca, din stradute-n stradute (secundare), trecand prin cartiere cu blocuri de 4 etaje si gradini mari prin care se plimba nestingheriti iepuri de camp (!!!….), adunam vreo 25 km pana cand ajungem in cartierul Kreutzberg si ne indreptam catre iesirea din Berlin. Aici ne-a ajutat si GPS-ul lui Marius, care a ne-a dat rute ceva mai eficiente catre punctul de start schitat in prealabil.
Remarcam inca o data predominanta imigrantilor in cartierele limitrofe capitalei. Este mai aglomerat, ai parte in trafic de manevre tipice coltului nostru de lume (de, erau multi turci in Berlin) iar casele de pariuri si fast food-urile sunt mai dese decat la noi in Bucuresti, pe alocuri.
Iesim din Berlin si intram pe o pista paralela cu drumul national al carui curs il urmam.
Pistele alterneaza cand pe-o parte, cand pe alta a drumului, fiind obligati sa traversam de vreo 3-4 ori.
Pe anumite segmente de drum, acestea lipsesc insa nu am avut absolut nici un fel de problema. Traficul este destul de intens, dar soferii sunt foarte rabdatori si prietenosi – un MARE plus pentru camionagii 😉
Cu vreo 16 kilometri inainte de Luckau, ne oprim pentru o bere.
Traficul se rareste sensibil si mergem foarte relaxati. Peisajele sunt pe masura, la fel si pistele ce reapar in drum catre Luckau.
In Luckau facem o mica plimbare. Un oras mic, linistit, de provincie. Nu zabovim prea mult caci trebuie sa ajungem la camping si mai avem cam 12 km. Totodata, au aparut niste nori care nu prea ne par prietenosi.
Iesind din Luckau, dam de o ghereta unde o doamna vindea cirese si capsuni. Nu rezistam si cumparam.
In cele din urma, ajungem la camping Am See (Spreewald Nature Camping), situat la cateva minute de oraselul Hindenberg.
Camping foarte frumos, linistit, pe malul unui lac (banuiesc ca de aici o veni “am see”, nu sunt sigur).
Iarba foarte buna pentru pus cortul.
Dusul este cu jetoane (timp limitat, insa se poate “pune pauza” apei intre sapuneli – este chiar eficient).
Cu totii (4 insi, 2 corturi) am platit 36 Euro. Deci, 18 Euro/2 persoane + cort/noapte.
Prima zi de pedalat se incheie frumos, intinsi pe iarba in lumina si linistea serii.