TRASEUL

 

Route 2,793,081 – powered by www.bikemap.net

Kilometri: 118
Fotografii: Marius si Dragos

Dupa o noapte linistita a urmat clasicul ritual matinal apoi, pe la orele 9 am plecat din camping.
Un pic de balaurire prin Praga nu strica, mai ales atunci cand cauti sa ajungi in track-ul de pe GPS, trasat cu “multa” precizie de mine si care nu incepe direct din camping.

Suntem nevoiti sa traversam o cale ferata si astfel ne folosim de niste “melci” foarte bine plasati pentru a urca pe podul auto.

 

Iesim pe unde trebuie din orasul aglomerat si intram pe DN12. Ma prind tarziu ca e un DN intens circulat de camioane si ca probabil vom avea parte de mult zgomot, dar asta este. Trebuia sa fi verificat mai atent de acasa.

Am tinut acest DN pana in Kolin. Aglomerat, cu multe camioane.
Din fericire, de la un punct incolo am beneficiat de acea mica banda de siguranta de pe marginea drumului. Astfel, nu am mai avut chiar aceleasi senzatii. Zgomotul insa era omniprezent si obositor.

 

 

Pe drum ne-am mai oprit sa mancam cirese. N-au fost prea coapte, dar pauza a prins bine.

Cam cu sictir, mult zgomot (da, il tot amintesc!) si niscaiva injuraturi se scurg primii 60 de kilometri. Ajungem in Kolin, unde cautam o banca pentru a mai schimba bani.
Gasit, rezolvat. Balaurim nitel in cautarea unei crasme. Ne gandeam cu pofta la o bere si, de ce nu, la ceva de mancare.

Un orasel frumos, curatel.

 

Gasim localul Dolce Vita. Umbra!
Un meniu costa 96 de coroane (de, oferta pranzului…). Cate-un meniu de caciula si o bere in plus (da, o bere era inclusa in meniu). 500 de coroane toti patru.

Ne-am bronzat zdravan deja, dunga de la tricou a devenit foarte evidenta.
Este cald. Cu greu, ne urnim si incepem pedalatul catre Kutná Hora, unde avem planuita o vizita la osuarul din Sedlec .

Din fericire, am scapat de traficul intens. Pedalam pe drumuri secundare si, la un moment dat, chiar pe niscaiva drumeaguri ce ne poarta printr-o padure si prin mijlocul unui camp.

 

 

Iesim din nou in asfalt. Un drum liber, nitel valurit dar care ne va delecta cu o coborare pe cinste inainte de Kutná Hora.

 

 

 

 

Ajunsi la osuar, parcam la umbra si intram la vizitat, doi cate doi.

Nu mai detaliez aici despre osuar, lasandu-va in baza link-urilor catre Wikipedia (introduse mai sus, in text). Informatiile sunt multe si mult mai frumos structurate/explicate acolo.
Cateva poze, insa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Recomandam cu caldura acest loc. Fascinant este putin spus.
Si, daca tot ajungeti, cereti la intrare istoricul in limba romana.

Dupa vizita, cumparam apa rece si inghetata de la un magazin din zona si, pe cai! Spre Kraskov, unde ne asteapta un camping pe marginea lacului.

Oboseala se simte. Caldura inca ne sacaie dar, intr-un mod placut.
Pe drum reusesc sa imi pierd ochelarii de soare. Am facut imprudenta de a ii tine agatati de gulerul tricoului si imi dau seama abia la primul “piss stop” ca ceva lipseste.
Cine stie unde or fi….asta este.

Avem ceva dealuri in fata si incepem a urca din ce in ce mai mult. Sunt sanse sa ne prinda seara pe drum, caci nu mai avem chiar acelasi spor.

O pauza la un PENNY Market intalnit in drum si, tot in sus.
Privelistile sunt superbe. Zona pare destul de salbatica si este foarte putin circulata. As putea spune, de fapt, ca nu am vazut mai nici o masina pe ultima parte a drumului.

 

 

 

 

 

 

Intr-un final:Kraskov!
Gasim camping-ul. Stupoare! E inchis. Doar un afis cu un numar de telefon.
Sun si incerc sa ma inteleg in engleza cu cea de la capatul celalalt al….undelor, insa nu prea imi iese. Intreb de “English” cat de clar pot dar mi se inchide telefonul in nas.

Intrebam la un bar daca mai exista un camping in zona si ni se spune sa mai pedalam nitel pana in urmatoarea localitate, Seč, caci acolo sigur este unul deschis.
Soarele se pregateste sa apuna si pare ca mai avem de urcat. Asta e, ne punem in miscare.

In cele din urma, cu chiu si cu vai, ajungem in Seč. Conform indicatoarelor din centrul localitatii, ar fi doua camping-uri. Insa, la care sa incercam? Mircea cere lamuriri unui cuplu tanar si…la vale! Catre “Chatky Camping Seč“, singurul care ar mai fi vazut ceva turisti in ultima vreme (cica….).

Pe drum, Marius surprinde un scurt moment din apusul ce ne acompaniaza la final de zi.

La camping, receptia este inchisa insa portile sunt larg deschise.

Nu pare a fi lume. Doar un cort si vreo doua rulote. In mod cert, suntem pe malul unui frumos lac de munte. Toate bune, mai putin tantarimea ce ne-a ciuruit intr-un mare fel pret de vreo 30-40 de minute.

Incercam sa vedem cum sunt toaletele, insa par a fi inchise. Mircea insista sa puna o intrebare domnului din singurul cort ce se mai afla pe acolo. Si bine face, caci domnul este cicloturist olandez (cu parul carunt si multa pofta de viata) si ne ajuta cu draga inima. Impartim cheile de la bai cu dansul, tinandu-le la un loc stabilit de comun acord.

Punem tabara. Vom plati dimineata, la plecare.
Cumparam doua randuri de bere (caci o terasa din camping inca mai functiona, culmea) si ne punem la vorba cu domnul cicloturist. Foarte jovial, vorbaret si interesat de unde venim si incotro mergem. La fel si noi.

Din vorba-n vorba, aflam ca avem drum comun. Tot langa Brno este si urmatoarea sa oprire.
Cu toate astea, are ritmul lui si o bicicleta cu roti mari ce-l ajuta sa acopere cu spor distante si de 140 km intr-o zi. Plus ca este ceva mai matinal decat noi, asa ca nu-l vom incurca.

Radem, glumim, schimbam impresii si ponturi specifice “breslei” (harti GPS, site-uri cu ture cicloturistice, etc.)
Apoi, el se retrage la somn iar noi mergem sa facem dus. Mult asteptatul dus!

Doar ca noi (eu si Marius) am mai prins doar apa rece. Boilerul a fost golit in prealabil de ceilalti. O revigorare haioasa, dar parca nu prea binevenita pe moment. In sfarsit, e mult mai bine decat nimic.

S-a lasat racoare. Leg bicicletele si ma pitesc in culcus, in liniste. Trag adanc aer in piept, ma afund in sacul de dormit si..parca plutesc direct pe lac.