TRASEUL
La inceputul lunii octombrie ne-am aflat prin Reghin.
Fiindca vremea se anunta superba pentru o zi de toamna, nu aveam de gand sa plecam fara a explora nitel zona Reghinului Sasesc.
Asadar, incepem pedalatul din curtea pensiunii Blanca. Relaxat.
Soarele e bland iar cerul e senin.
Parcurgem cele cateva stradute ale orasului si ne indreptam spre Dedrad (Deutschzepling) pe DJ154.
Drumul este liber, cu asfalt bun si in usoara urcare.
Apropiindu-ne de Dedrad, facem un popas pe marginea drumului. Observam niste lucratori ce strangeau merele dintr-o mare livada. Parea ca sunt si ceva proprietari pe acolo.
Fiindca aratau bine chiar si de la distanta, m-am dus sa intreb daca putem cumpara un kilogram de mere.
Un domn a adunat cateva mere – fara a-mi spune ceva – si mi le-a pus in poala (in tricou), refuzand vehement orice plata. “Va rog, poate mai treceti. Sa ne dea Dumnezeu sanatate si ani buni, ca lucrurile merg!”, spuse el.
Am cedat in cele din urma si, multumind din toata inima, ma intorc cu merindele. Le asezam prin rucsaci si plecam mai departe.
O frumoasa coborare in lumina toamnei, fara graba, gustand aerul si imprejurimile.
Casele sunt tipic sasesti iar oamenii foarte prietenosi. Bineinteles 🙂
Traversam localitatile Goreni si Batos (Botsch), inaintand pe dealuri catre Uila (Weilau).
Peste tot numai meri. De toate tipurile si marimile. La fel, lume ce lucra din zor pentru a le recolta.
Salutand niste copii ce se jucau de zor, nestingheriti in mijlocul drumului, intram in Uila. Am tot urcat printre coline iar de aici vom parasi asfaltul, urmand a pedala pana la limita dintre judetele Mures si Bistrita Nasaud.
Peste dealuri, catre Sieut.
Imediat dupa ce iesim din sat, cedam in fata soarelui ce ne incalzeste cu ~21 de grade si facem un popas.
Mere, soare si poze. Si liniste.
Mai departe, la deal.
Oprim in culme pentru a fotografia imprejurimile. In departare, satul Uila.
Trecand aceasta limita judeteana ce este marcata de o troita amplasata pe marginea unui drum forestier, coboram un pic pana intram in padure. Ne alegem drumul in functie de cum ne taie capul, parasind schita trasata acasa.
Si bine facem, caci la finalul zonelor impadurite dam de o alta priveliste foarte frumoasa. Dupa dealul urmator se afla satul Sieut.
Drumul este deja asfaltat de aici, desi nu apare pe harti ca fiind DC sau DJ.
Inca un urcus si, iata satul.
Coboram rapid si intram in localitate.
De aici, cotim catre Monor (localitate destul de cunoscuta datorita fabricii de lactate Carmolact) si mai avem nitel de urcat, drumul devenind valurit ulterior.
Pe un drum in continuare liber si printre dealuri, ne intoarcem catre Batos, urmand a inchide bucla si a ne intoarce spre Reghin.
Na, ca fix acum s-a trezit si vantul. Si-l avem din fata, necontenit.
Pe masura ce soarele se pregateste sa apuna, intram in Reghin.
Tura se termina spre inserat, lasandu-ne cu o impresie cel putin placuta despre zona.