December 18, 2014
      2 Comments
      Dragoș Iorgulescu

De foarte multe ori se intampla ca, in goana zilnica – ce pare a fi preconditia oricarei “economii emergente”, cu (probabil) cel mai mare impact socio-cultural – sa ne deplasam cu creierul spalat de task-uri, termene limita, aplicatii omniprezente pe smartphone-uri si tablete si/sau cu castile strategic pozitionate pe urechi in rolul unor strajeri acustici.


Zgomotul este puternic si prezent in orice domeniu. Este greu sa discerni ce are o oarecare valoare sau veridicitate.

Trecem prin locuri ce ne par banale sau chiar urate in prezent, depinde de la caz la caz.
Poate ca de fiecare data cand treceti pe langa parcul Carol (fost Libertatii) nu va ganditi decat ca este un parc comunist cu un mare mausoleu in mijloc unde, conform miturilor urbane, spera sa fie ingropat Ceausescu insusi, asemenea marilor faraoni egipteni.

Ei bine, cum informatia este imprastiata prin unghere nu tocmai usor accesibile iar interesul fata de promovarea si conservarea istoriei locurilor prin care astazi orbecaim din ce in ce mai stresati – cu cafea pe post de sange si gaze de esapament pe post de oxigen in plamani – mi-am propus sa-mi satisfac propriile curiozitati ce privesc istoria.

Incercarea de a centraliza informatia strict necesara unei cunoasteri a istoriei locurilor prin care umblu poate fi cliseica sau fara sorti de izbanda, insa cu siguranta voi sti ca am toate aceste insemnari intr-un singur loc, accesibil in mod public pentru oricine impartaseste acest interes.
Drept urmare, imi propun o serie de “articole”/consemnari cu teme istorice.

Asa cum probabil se poate intui, incep cu parcul Carol.
Un parc ce a avut drept scop crearea unui cadru propice desfasurarii “Expozitiei Generale Romane” ce urma sa marcheze 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Amenajat intre 1900 si 1906 dupa planurile arhitectului peisagist de origine franceza Eduard Redont, cuprinde o serie de obiective ce constituie puncte de plecare in studiul, pe alese, al unor anumite etape din istoria Romaniei.

Intrand in parc din strada Candiano Popescu (intrarea Lac), primul obiectiv evident este podul din beton armat proiectat si executat de inginerul Gogu Constantinescu in anul 1906.

 

 

Cautand informatii despre marele inginer, avem parte de o surpriza placuta si foarte interesanta. Un om multivalent ce s-a remarcat in multe domenii prin inventiile si abordarea sa.
Pionier al utilizarii betonului armat (ce, la momentul respectiv, se dovedea un dezastru in alte tari europene), elev al marelui Angel Saligny, fondator al unei noi ramuri a mecanicii: sonicitatea, care se bazeaza pe principiul compresibilitatii lichidelor.

Amatorii de fizica si stiinte exacte stiu deja ce sa caute mai departe, asa ca nu insist cu detaliile.

Abordand circuitul parcului in sensul acelor de ceasornic, ne abatem de la drumul asfaltat, lasandu-ne atrasi de cateva poteci ce ne conduc catre o zona destinata sahistilor, desprinsa dintr-o alta epoca. In prezent, cu caile de acces grav afectate de eroziunile solului.

 

 

 

 

Privind inspre deal, distingem un turn printre copaci. Seamana cu o cetate.
Castelul Tepes a fost construit ca o replica in miniatura a cetatii Poenari, dupa planurile arhitectilor Stefan Burcus şi V. Stephanescu.
Initial avand functia de turn de apa pentru edificiile din perimetrul parcului, in prezent este sediul Oficiului National pentru Cultul Eroilor.

Turnul are inaltimea de 23 de metri si diametrul de 9, in partea superioara fiind montat un rezervor din fonta cu capacitatea de 200 metri cubi.

 

 

Indreptandu-ne atentia inspre lac, coboram pe o mica alee si putem admira rate salbatice si pescarusi.
Mai ales daca avem la indemana si cateva bucati de paine.

 

 

 

 

 

Iesim in aleea pavata cu granit ce se intinde la “poalele” maretului mausoleu. In colturile mai ferite gasim amprentele unei noi generatii. Vechi si nou.

 

 

 

 

Urcam treptele si ajungem in fata mausoleului.
Acest loc a devenit centru de pelerinaj si de reculegere in memoria celor 225.000 de romani care s-au jertfit pentru intregirea Neamului inca din 1923, cand a fost amplasat aici Mormantul Ostasului Necunoscut.
Alegerea sicriului cu osemintele Ostasului Necunoscut a apartinut elevului Amilcar C. Sandulescu, premiant si orfan de razboi. Alegand sicriul in cauza, a cazut in genunchi in fata lui si a rostit: “Acesta este tatal meu”.

In decembrie 1958, monumentul original a fost demontat si mutat la mausoleul din Marasesti.
Actualul mausoleu din Parcul Carol, cu o inaltime de 48 metri, a fost realizat in perioada 1959-1963, dupa planurile arhitectilor Horia Maicu si Nicolae Cucu, fiind inaugurat la data de 30 decembrie 1963.
Monumentul este placat cu granit rosu si negru adus din Suedia. Bineinteles, rolul acestuia s-a schimbat in “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism” pentru a fi in ton cu dogmele si doctrina epocii.

In prezent, osemintele Ostasului Necunoscut se regasesc pe esplanada din fata monumentului, unde s-a si aflat initial. Relocarea s-a facut in anul 2006. O flacara arde permanent la capataiul Mormantului.

 

 

In spatele monumentului se regaseste Memorialul Eroilor Neamului.

Continuam turul parcului si ne abatem nitel de la aleea principala. Catre strada Cutitul de Argint pot fi regasite alte obiective.

Primul este cladirea in care functioneza Institutul Astronomic al Academiei Romane. Nu pare a fi deschis publicului larg, situatie intalnita in cazul multor cladiri-monument de pe la noi.

 

 

Cladirea aceasta a fost construita in 1908 de catre Gautier si este sediul “nou” al Observatorului Astronomic si Meteorologic ce a functionat initial in Casa Bosianu (construita intre ani 1853-1859), care poate fi zarita langa (printre copaci daca sunteti un simplu trecator) si care a trecut in subordinea aceleiasi organizatii dupa moartea jusristului si omului politic Constantin Bosianu. Pentru putin timp, acest castel in miniatura a gazduit si Guvernul tarii.

Aici functioneaza si statia meteorologica Filaret.

 

 

 

 

 

 

De mentionat ca, in secolul 19 aceasta zona se afla in afara Bucurestiului, pe dealul Filaret.

Continuam catre Arenele Romane, fost teatru de vara ridicat in cinstea latinitatii poporului roman, de catre arhitectul Leonida Negrescu, colaborator la proiectul Ateneului Roman si de inginerul Elie Radu. De asemenea, acesta a fost ridicat tot in aceeasi perioada (1900-1906) cu restul obiectivelor principale din parc.

In prezent, locatie pentru concerte si evenimente culturale. Cam in paragina, din nefericire.

Coborand prin parc, ajungem la Fantana George Grigorie Cantacuzino, construita in 1870 in stil neoclasic. Cheltuielile au fost suportate chiar de George Cantacuzino iar proiectul a fost realizat de arhitectul Al. Freiwald si sculptorul Karl Storck (sculptor roman de origine germana, stabilit in Bucuresti in 1849).
Inscriptia originala are un farmec aparte si oferta alte cateva detalii.

 

 

Mai departe, inspre accesul principal al parcului, gasim statuia doctorului C.I. Istrati.

Continuand circuitul, inainte de a inchide bucla, trecem pe langa Muzeul National Tehnic “Dimitrie Leonida”din fericire renovat relativ curand.

 

Dimitrie Leonida a intemeiat in 1908 prima scoala de electricieni si mecanici din Romania. Impreuna cu ai sai elevi avea sa stranga colectiile introduse in acest muzeu in anul 1909.
De-a lungul timpului, muzeul a cunoscut mai multe reorganizari. Recomand cu caldura o vizita, mai ales ca pretul biletului este unul modic pentru ce aveti ocazia sa vedeti acolo (mai ales daca sunteti pasionati de mecanica, electrotehnica si tehnica in general).

Leonida a luat ca model Muzeul Tehnic din Munchen, vizitat in perioada studiilor sale universitare la Scoala Politehnica din Charlottenburg.

Cam aici se incheie micul nostru tur. Mai sunt si alte lucruri de descoperit atat in imediata apropiere a parcului (fantana Zodiac, fostele uzine E. Wolff, etc.), insa le luam pe rand.

Parcul mai ascunde cateva mici surprize si este un loc bun si pentru alergatorii ce-l au in proximitatea locuintei.

Mai multe poze:

 

 

 

 

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE

FOTO: