Ne-am trezit lejer in ziua de 14.
Am cumparat mancare pentru doua zile, caci trebuia sa avem ceva si pentru tren (Viena-Bucuresti). Noroc ca avem frigidere in camping, caci am luat “3 tone de mancare” dupa spusele lui Marius :).
Apoi, directia centru. Lasam bicicletele in camping si luam autobuzul 62A chiar din statia de langa.
Mergem cu acesta pana la statia Meidling, unde coboram la metrou si continuam pana la statia Karlsplatz.
Vizitam muzeul de istorie al artei (“Kunst”). Foarte frumos si bine organizat. Recomandam cu caldura (daca va plac lucrurile de genul asta, bineinteles…).
Galeriile vizitate: pictori francezi, italieni, spanioli, olandezi,flamanzi si germani.
La etajul 2 gasiti o impresionanta expozitie dedicata numismaticii iar la mezanin, arta greaca si egipteana.
Ghidul audio este foarte bine pus la punct (pentru mai toate picturile aveti cate un cod si cate-o poveste/descriere cu detalii optionale).
La iesire, nimerim direct intr-un Gayfest. Nu pun poze caci nu am ca scop asemenea comentarii (pe acest site). Interesant de vazut cata amploare poate lua un fenomen de acest gen….
Cum e ziua sotiei lui Mircea, bem cate-o bere la o terasa in cinstea dansei. Mancat apoi cate-o inghetata mare la o gelaterie italiana (Manzoni-Manzoni). 2.5 Euro o inghetata MARE cu 3 cupe.
Mircea si-a luat si un sfert de pizza, cu 3 Euro. Foarte buna, dupa cum a zis.
Ne-am indreptat spre camping.
Pe 15, dupa ce am strans tabara si am luat micul dejun, m-am pus pe fotografiat ghivecele cu flori din camping, fata de care membrii personalului acordau o atentie speciala.
Am strans catrafusele si am pornit la inca o plimbarica prin Viena, in asteptarea orei la care trebuia sa ajungem in gara.
Vazut, din nou, palatul Belvedere si gradinile aferente. O vreme superba.
Popas pe iarba in gradinile Hofburg. Destul de lung si relaxant. Toata lumea a motait la soare.
In cele din urma, ne-am indreptat spre gara. Ne-am pozitionat la peronul cu pricina, dupa care ne-am dus “pe perechi” sa ne luam cate ceva de mancare. Recomand optiunea chinezeasca: multa, buna, proaspata si ieftina.
Iaca si trenul. Integral romanesc, de la locomotiva pana-n ultimul vagon. Fara probleme, desfacem bicicletele si le punem in cabine. Totul decurge lin, cu aceleasi mentiuni din partea insotitorului de vagon (roman) legate de discretia pe teritoriul Ungariei.
Trenul se pune in miscare si….e de la sine inteles ca ajungem sanatosi si calatoria se termina cu bine, in Bucuresti, undeva pana-n pranz (a doua zi 🙂 ), prin Gara de Nord.
Va las in compania catorva poze de prin Viena, in speranta ca “dau cu batul prin gard”.
