A plouat toata noaptea. Degetele alea noduroase au tot batut in cort, pocnind in timpane. Am dormit decent, desi in valuri. Cortul (Hannah Covert S) rezista perfect. Niciun strop in interior. Evident, l-am strans ud fleasca. Absolut totul era la adapostul huselor de ploaie.
Inainte de plecare trebuie sa rezolv pana. Fiind pe fata, n-ar trebui sa dureze mai mult de 10 minute. Ma bag la adapostul “verandei” cladirii care adaposteste grupul sanitar. Acolo sunt ferit de ploaie. In timp ce dau la pompa incercand sa umflu roata, se rupe ventilul camerei proaspat montate. Iremediabil. Camera nu mai poate fi reparata/folosita. Apelez la cea de-a doua camera de rezerva. Si ultima. De data asta totul merge fara probleme. Trag concluzia ca ar trebui sa cumpar din Burg Bei Magdeburg o camera de rezerva. Nu mai am, si, desi am si un kit de pana, pe vremea asta ploioasa devine aproape inutil. Traversez in plin orasul. Ar trebui sa gasesc un magazin de bicle.
Montez GPS-ul si selectez trackul zilei. Sau incerc sa il selectez. A disparut. Probabil ca am butonat aiurea si l-am sters din greseala. Le am salvate pe un stick, dar pentru asta mi-ar trebui accesul la un PC. Complicat. Asa ca incerc sa-mi fac manual traseul de azi. Selectez locul unde trebuie sa ajung si dau GO. Pare ok. Deja doua semne negative in 20 min. Totul pe fond de frig si ploaie. Parca cineva-mi spune “Unde dracu’ pleci ma. Ramai azi aici si pleci maine”. Din planningul de acasa aveam vreo doua zile rezerva tocmai pentru neprevazute ca vreme urata, probleme de sanatate etc. Ma incapatanez si plec la drum.
In primele ore, desi era ud si mai ploua, totul a decurs bine. Traversez in plin orasul Burg Bei Magdeburg cu ochii dupa un magazin de biciclete. Destul de repede reusesc sa gasesc unul. Inauntru doi baieti tineri, unul mesterind la o bicla, altul in spetele tejghelei. Le spun ceea ce doresc si ma servesc prompt. 7 euro pentru o camera Schwalbe. La plecare imi ureaza, nu cu oarecare compatimire in glasul lor, drum bun si in special vreme buna. Vreme buna, caci afara continua sa ploua. Cu moralul mai ridicat imi continui drumul.
La vreo ora de la iesirea din oras intru pe un fel de alee ce strabate o padure. In conditii de vreme buna, acea bucata nu putea fi decat superba. Dar in conditiile de fata nu putea fi decat aducatoare de cateva injuraturi. Balti, noroaie si un drum nisipos ce-ti testa forta picioarelor. Schimb pe un pinion favorabil si dau mai departe. 4 km de supliciu inainte de a reveni la asfalt.
Toate bune pentru inca vreo 10 km, pana cand drumul se infunda intr-un rau. Podul care trebuia sa traverseze acel rau era in constructie. Apa nu avea mai mult de 10 m latime si, dupa estimarea mea, mai mult de 1,5 m adancime. Daca n-ar fi fost vremea asta rece si ploioasa cu siguranta ca as fi incercat trecerea bagajelor prin apa. Ce e de facut? Zona este destul de izolata, niciun alt drum secundar, niciun suflet omenesc. De ce ar fi pe vremea asta oribila!? Dau cateva zoomuri pe GPS, nu reusesc sa gasesc nicio varianta de ocolire. Hotarasc sa ma intorc in Burg Bei Magdeburg pentru replanificarea traseului. O sa fie o zi lunga.
Intors in oras, caut un loc adapostit unde sa-mi pot face planul. Gasesc o parcare mica acoperita, langa o cladire ce parea a fi o institutie de stat. Totul e ud. Manusile fleasca, iar mainile s-au creponat de la atata apa. Pierd mai bine de o jumatate de ora, timp in care, cu ochii in ecranul GPS-ului, incerc a gasi o ruta favorabila. Cateva priviri curioase se abat asupra mea de la ferestrele cladirii invecinate. Adevarul e ca arat destul de caraghios.
Pornesc din nou la drum. Noua ruta evita zona cu probleme. Ocolul m-a costat vreo 30 de km si cateva ore bune. Noul traseu va trece prin Grabow, Drewitz, Schopsdorf, Ziesar, Wenzlow. Am luat ruta expres, sosele mai circulate decat cele cu care m-am obisnuit in zilele trecute.
Orele si km trec. Vremea ramane la fel de urata. Frig, ploaie, vant din fata.
Se face ora 5. Gasesc o statie de autobuz acoperita. Loc bun pentru a manca cateva banane. Statul pe loc te lasa prada frigului. Aveam s-o aflu dupa doar cateva minute de zabovit acolo. Imi trece prin cap ideea de a scurta traseul zilei si de a gasi o pensiune pentru cazare. Argumentele in favoarea acestei idei is covarsitoare. Decid sa pornesc in cautarea unei “gasthaus”. Pornesc la drum, de data asta cu ochii pe orice indicator catre o cazare. Gasesc un astfel de indicator destul de repede. Urmez indicatiile acestuia, parasind drumul principal spre dreapta. Ajung intr-un loc pustiu, infundat. Incerc toate usile, ma uit pe ferestre si niciun semn. Totul inchis. Pe aleea de intoarcere intreb un nene de un “pension”. Nu vorbea nicio boaba de engleza asa ca am revenit la limbajul semnelor. Omul bine intentionat si amabil, imi explica un drum catre alte pensiuni aflate in urmatoarea localitate, explicandu-mi ca-s mai scumpe acolo (aratand din degete universalul semn al banilor).
Ajung in Ziesar, o localitate mica si cocheta. Datorita castelului aflat in localitate, a devenit si un mic centru turistic. Cateva pensiuni stau dovada. Bat la usa uneia. Acelasi scenariu. Inchis totul. Cer ajutorul unui vecin. Citeste pentru mine pe o placuta de la intrare cum ca pentru a beneficia de serviciile de cazare sa suni la un nr de telefon. Omul e dragut si suna gazda. La finalul conversatiei imi spune “15 minuten”. Stau si astept usurat sosirea gazdei.
Intre timp citesc pe o placa turistica cateva informatii despre castelul ce se desfasoara in fata mea. Se pare ca are peste 1000 de ani, iar numele de Ziesar, slav la origine, inseamna “locul din spatele lacului”.
Dupa 25 de minute apare si gazda, o femeie trecuta de 70 de ani, cu un puternic schiopatat in mers. Ea a fost adusa de sotul ei intr-un “van” vechi. Cand m-a vazut cred ca i-a parut rau ca a raspuns la telefon. Eram ud leoarca, bicla plina de nisip. Aratam ridicol. Apoi a inceput limbajul semnelor si asaltul putinelor mele cuvinte in germana. O noapte, 35 euro, fara mic dejun. Cheia mi-a spus s-o las in usa cand plec. Am fost singur in toata casa.
Nimerind o zi rece, cu doar vreo 7 grade, femeia a bagat “carbuni” la centrala si am avut caldura-n calorifere. Un prilej ideal de a face sesiune prelungita de spalat rufe si de uscat ceea ce trebuia uscat. A urmat prima seara dormita intr-un pat dupa 10 zile. Mi-a mai ramas ceva mancare.
Prima etapa neterminata. Mi-e lene a mai calcula cat mai aveam pana la destinatie.
Foarte putine pozate astazi. Vremea chiar nu m-a lasat in pace.
Sfarsit de zi aventuroasa.
Somn.
Cifrele zilei:
– Km parcursi: ~110 km
– Gasthaus Zum Bergfried – 35 Euro