A fost o noapte odihnitoare. Cu gandul ca poate am parte de o zi asemanatoare cu cea de ieri, plec devreme de la pensiune.
Tot rece, dar vantul si ploaia au incetat. Inca innorat.
Prima parte a traseului s-a dovedit a fi foarte frumoasa, una din cele mai frumoase de pana acum. O pista de biciclete betonata serpuia paralel cu raul Havel, dezvelind multe coturi, canale, brate. Dupa cateva zile de ploaie, a inviat si lumea. Biciclete, role, catei, chiar si o caprioara. Pescarii sunt la datorie.
Intre timp depasesc 1000 de km parcursi in excursie.
Kilometrii se parcurs foarte repede, nefiind practic niciun obstacol.
In localitatea Ketzin fac traversarea cu ferry a raului Havel. Ma insotesc niste motociclisti de varsta a 3-a costumati impecabil numai in piele si calarind numai Harley-uri. Citesc pe spatele gecilor de motor: “Thuringen Chapter Germany” si ‘Harley Owners Group”. Pe partea cealalta a raului demareaza in “cantec” de tevi de esapament. Tot pe spatele gecilor lor descopar “Loud Pipes Save Lives”
A doua parte a traseului e reprezentata de localitati vecine marii capitale germane si drumuri de centura. Se observa aglomeratia acestor drumuri. Din fericire sunt privilegiat. Pistele de bicicleta sunt prezente. Intru in oras dinspre partea de vest. Trebuie sa ajung la City Camping, in partea de NV a Berlinului, in vecinatatea aeroportului Tegel. Ursul berlinez e peste tot.
Din ziua precedenta am avut de recuperat 17 km.
City Camping e micut. Cu siguranta cel mai micut de pana acum. Se intinde de-a lungul unui canal care se numeste Berlin – Spandauer – Schiffahrtskanal, navigabil pentru ambarcatiuni de dimensiuni mici. Cluburile de caiac/canoe isi tin aici antrenamentele.
Iarba in camping lipseste cu desavarsire. Locul pentru corturi este mic si se intinde pe o fasie de-a lungul canalului. In cateva ore de la montarea cortului, respectivul loc se umple, ajungand ca corturile sa fie practic unul langa altul. Se pare ca am nimerit intr-o zi de sarbatoare locala. Gastile de cheflii intalnite pe strazile Berlinului le regasesc si in camping.
Avioanele ce aterizeaza sau decoleaza de pe Tegel fac un zgomot constant. Insa, ajung sa ma obisnuiesc cu ele.
Urmeaza doua zile de repaos, zile in care voi vedea orasul. Peste doua zile va veni si echipa de la Bucuresti, echipa cu care voi continua aventura pe doua roti inca doua saptamani pe ruta Berlin – Praga – Viena.
In legatura cu venirea lor, ma incearca un sentiment de emotie. Desigur, biciclitul singur are multe avantaje, dar are si un mare dezavantaj. Lipseste seamanul cu care sa vorbesti pe limba ta, cu care sa razi si cu care sa impartasesti experienta. Asa ca ii astept cu derabdare. Urmeaza sa calatoreasca cu doua garnituri de tren, pe ruta Bucuresti – Budapesta si Budapesta – Viena.
Asta voi face maine. Printre vizite din saua bicicletei, voi gasi si traseul catre statia de cale ferata Berlin Hauptbahnhof.
Cifrele zilei:
– Km parcursi: 90 km
Continuarea aventurii se regaseste in cronica intocmita de colegul biciclist Dragos Iorgulescu, ce poate fi citita aici.