Facui ochi la 6.45. Se anunta o zi frumoasa. De pofta, desfac o conserva din cele luate ca rezerva de acasa. Pateul de gasca e delicios. De asemenea painea cu seminte de la marketul din Delden.
M-am chinuit putin pana am gasit intrarea in trackul zilei. Era fix in spatele campingului, pe o portita dosita. Dupa portita poteca dadea intr-un drum pe marginea unui canal navigabil. Iata motivul numarului mare de tantari J
Traseul nu a fost la fel de frumos ca cel de ieri, dar am trecut prin niste localitati foarte faine. Intr-una din ele era in desfasurare o competitie de alergare pe distanta lunga. Cu numere pe tricou, personal pe traseu, statie de amplificare, tot tacamul. In localitatea urmatoare am trecut pe langa o fabricuta de biogaz. Nu trebuie sa descriu ce mireasma era.
Undeva aproape de granita germana intru intr-un mic parc national, deservit in special de ciclisti si calareti. Drumul prin parc, metamorfozat intr-o poteca larga de vreo 3 metri era impartit de cele doua categorii. Cei calare nu s-au lasat asteptati. Imbracati corespunzator, in tunicile si cizmele specifice. Caii extrem de falnici si frumosi. O priveliste placuta. Aici reusesc sa dau si de un delusor. E practic prima “denivelare” peste care dau in toata Olanda, care este plata ca o clatita. Parcul poarta numele regiunii in care este situat, Lonneker. Dincolo de parc trec pe langa o moara. Avea sa fie ultima intalnita.
Trecerea in Germania a fost insesizabila in prima faza. Singurul aspect care iti arata ca ai trecut dincolo este numarul de inmatriculare al masinilor. Cu trecerea kilometrilor insa, nu mai pot vorbi despre o infrastructura exceptionala pentru biciclete (Olanda), ci doar de una foarte buna. Campurile nu mai sunt asa de aratoase, iar dungile trasate pe carosabil mai putin prezente. Dar chiar si asa, totul e aranjat. Arata foarte bine.
Cel mai important oras al zilei este Rheine, din Renania de Nord – Westfalia. Ar fi fost infiintat de franci in sec VIII si distrus complet (incendiat) in timpul razboiului religios de 30 de ani din sec XVII. L-am prins destul de animat, cu multa activitate pe strazi. Nu-i de mirare, caci are o populatie de peste 70000 de locuitori. Prind in poze imprejurimile de pe un pod ce traverseaza raul Ems.
Las in urma Rheine si dupa vreo 20 km ajung la campingul meu, Hertha See, situat la cativa km nord de Horstel. Imens, ca de obicei, se intinde un jurul unui lac artificial de mica adancime.Cu dedicatie pentru cei mici. Spre deosebire de celelalte doua precedente asta e aproape gol. Imi pun cortul intr-o liziera de conifer de pe marginea lacului, intr-un locsor cu mai multa iarba. Totul computerizat in grupul sanitar.
Fac o vizita la supermarketul K+K din localitatea invecinata. Am luat niste salate. Ceva cu hering si ceva cu taitei si ceva. Mi-a fost imposibil, citind etichetele, sa-mi dau seama de ingrediente. Asa ca privitul de aproape prin cutia transparenta incepea sa devina un sport. Pe langa astea cascaval, mezel, iaurt, suc si paine. Toate la 7,5 Euro. Intamplator, aceeasi suma.
Accesul inapoi in camping s-a facut cu o cartela personalizata primita la venire. Prima sedinta de spalat rufe. Doua tricouri, sosete si cateva elemente de lenjerie. Sunt pregatit de acasa cu sfoara si carlige de rufe. Intind sfoara intre un brad si cort.
Un dus de 4 min. Cu moneda.
Inainte de somn imi fac niste “remote selfies” si prind cateva cadre cu apusul de peste lac.
Cifrele zilei:
– Km parcursi: 90 km
– Camping: “Hertha See”
– Pret 12.8 euro (1 persoana + 1 cort)
– Dus : 0,5 Euro / 4 min
– Internet: Nu