TRASEUL
Mai multe poze gasiti aici.
Inspirat de un videoclip postat de Dragos Anoaica pe canalul sau de YouTube , am schitat o ruta cu plecare din Floresti Prahova (pentru a scapa de santierele de prin Ploiesti) ce avea ca “tinta” niste drumuri comunale si judetene de prin preajma limitei administrative dintre Prahova si Dambovita.
Aruncand ideea in “eter”, si-au anuntat prezenta mai multi oameni, printre care si doi colegi noi.
Astfel,ne intalnim in dimineata zilei de sambata, 4 aprilie 2015, cu Marius, Lavinia, Cristi, Adi si Mihai in fata garii Basarab din Bucuresti.
In vreme ce ne asteptam, tot veneau oameni calare pe biciclete. Ba cu copii dupa ei, ba in grupulete mici. Cativa au oprit langa noi, intrebandu-ne daca mergem la Urlati. Clar, alt grup. Maricel.
O sa mergem si spre zona Urlati, in curand.
Marius a cumparat biletele cu o zi in urma. Au fost niscaiva dificultati, caci pentru biletele de bicicleta nu s-a putut face emiterea din prima. A trebuit sa revina.
Oricum, R3003 (ce pleaca din Basarab la ora 7:40 AM) nu are nici o treaba cu acele vagoane frumoase, etajate si reconditionate de pe R3001 (care pleaca din Gara de Nord la ora 6:20 AM – pentru tura asta considerat ca fiind prea devreme), astfel ca ne trezim nevoiti sa inghesuim bicicletele pe culoarele unor vagoane clasice, in ciuda posesiei biletelor de 5 RON pentru bicicleta.
Sa-mi fie invatare de minte, caci numa’ R3001 scrie pe mine de-amu’.
Ne punem in miscare si, in aproximativ 1 ora si 54 minute, ajungem in Floresti Prahova.
Seful de tren ne asigura ca nu e cazul sa ne grabim. Ne va astepta pana ne dam jos din tren.
Pe peron, cateva mici reglaje la doua dintre biciclete si, o luam din loc.
Cum trecem de perimetrul garii, ne ia in primire un caine mult prea indraznet. Dupa cateva injuraturi, ne-a lasat.
Cristi este cu cursiera, caci traseul a fost schitat doar pe asfalt. Ma intreaba amuzat daca vor fi surprize pe drum (portiuni neasfaltate) insa ii zic convins ca nu.
In scurt timp parasim DJ 720 si intram pe DJ 145 pana dupa Magureni, de unde drumul continua in regim comunal, dar foarte bine asfaltat, sub denumirea DC115B.
Vremea tine cu noi. Liniste, oite, cer albastru cu cativa nori. Si incepem urcarea.
In varf, o regrupare. Pare ca e o zona cu mici alunecari de teren, caci asfaltul a luat-o partial la vale. Cristi, Adi si Marius coboara mai repede. Surpriza: asfaltul dispare chiar pe linia limitei judetene.
Clar, o sa ma injure Cristi (de acasa m-am uitat pe multe portiuni din traseu cu Google Street View, insa fix pe bucatica asta nu am ajuns, fiind convins ca e asfaltata, din moment ce din Magureni este asfalt iar un pic mai jos, spre Iedera, e din nou drum facut).
Dupa niscaiva sleauri, drumul devine mai batatorit. Se lateste si lasa loc asfaltului in maxim un kilometru. Tot la vale in coborare lina, pe un drum foarte frumos si liber, numa’ bun de biciclit.
Cristi a coborat pe cursiera zona “MTB”, cu mici exceptii. Din fericire, nu s-a suparat.
In Iedera de Jos facem dreapta si ne oprim la magazinul ANTO, care are si o mica terasa. E soare, asa ca hotaram sa stam la o bere. Un magazin foarte prietenos cu biciclistii. Au si rastel iar personalul este chiar interactiv pe marginea acestui subiect. Merita sa faceti un popas aici daca sunteti prin zona.
Soarele a mai intrat in nori, dar avea sa revina.
Continuam catre Sultanu. Lui Cristi ii suna cunoscut. Cica ar fi una din urcarile mai zdravene, chiar mai accentuata decat Sotrile.
Si este. Dupa ce pedalam pe un drum comunal asfaltat, valurit si cu peisaje frumoase, incepem urcarea. Din cate am inteles, pe alocuri ar avea 18-20% inclinatie.
Sus, la un foisor, regruparea.
Urmeaza o coborare la fel de accentuata pana in Provita de Jos. Aici, o alta mica realimentare si, desi planul initial era sa continuam pana in Ploiesti (timp era, la fel si lumina), se voteaza oprirea in Campina, la localul deja consacrat in ultimii 4 ani.
Insa mai avem urcarea de la Poiana Campina. Asta in schimb decurge lin, caci fata de Sultanu este o nimica toata.
Cu grija, coboram in Campina. Drumul e mai prost, au aparut mult mai multe gropi fata de anul trecut.
In Campina, direct la local. Cate-o bere, cate ceva de mancare si pe la 17:00 mergem catre gara, caci la 17:30 avem un tren de la Regiotrans catre Bucuresti.
In tren, acelasi loc generos pentru biciclete, aceeasi caldura. Ne molesim si motaim pana in Gara de Nord.
O tura frumoasa, de “deschidere a sezonului”/dezmortire.
Totodata, ma bucur ca am apucat sa vad despre ce-i vorba in zona Magureni. Sunt destule variante si pe acolo, ce vor fi explorate. Cu siguranta, caci sunt aproape de Bucuresti.