25 aprilie 2015
Marius a venit cu propunerea de a face o tura prin zona Valenii de Munte. A gasit niste dealuri pitoresti si tot cautam sa legam aceasta idee de o alta varianta, ca in final sa rezulte o tura cu suficienta diferenta de nivel si un numar de kilometri pe masura, asigurandu-ne totodata si mai multe trenuri cu care sa ne intoarcem catre casa la finalul zilei.
Astfel, urma sa ne intoarcem in Campina pe (credeam eu) un traseu pe care l-am mai facut.
Corect, il mai facusem, insa nu la asta ma gandeam. Am incurcat borcanele.
Ne prezentam, ca de obicei, la R3001. In Gara de Nord. Noi doi, Lavinia, Marius si cu Mircea (care nu a mai iesit de nitica vreme la o tura impreuna cu noi).
Culmea, de data aceasta trenul nu are in componenta un vagon cu rastel pentru biciclete, desi biletele au fost cumparate in avans si vedem multi biciclisti ce se chinuie sa-si inghesuie “caii” prin diverse compartimente. Cine stie, fie n-au avut vagoane in dimineata respectiva, fie i-a durut efectiv in fund.
Pana la Ploiesti ne bucuram de un soare ce se ridica treptat pe cer.
Coboram in Ploiesti Vest la ora 7:33 AM. De aici, pedalam cam 3.5 km pana in Ploiesti Sud, de unde vom lua un tren de la Transferoviar Calatori (TFC) catre Valenii de Munte.
Cumparam bilete si mergem la tren, care este deja prezent la peron si urmeaza sa plece la ora 8:01.
Mult spatiu pentru biciclete la capatul automotorului. Le fixam fara nici o problema.
Doar ca trenul nu pleaca la ora stabilita. Mecanicul se agita si aflam ca automotorul nu tureaza la locomotiva. Merge insa din capatul celalalt, dar cum nu poate conduce un tren intreg pana in Maneciu Ungureni doar cu spatele, se mai chinuie. Apare si un alt coleg al dansului si reusesc sa remedieze problema. Plecam cu 15 minute intarziere.
In vreme ce trenul urca agale catre Valeni, Marius monteaza noua achizitie: un cric. Foarte practic cand vine vorba de cicloturism si o bicicleta incarcata cu bagaje (cat de curand pleaca intr-o tura lunga prin Europa).
Cand ne apropiam de Valeni, un domn din compartiment a scos acordeonul si a inceput sa cante. Cantece romanesti, de voie buna. Sarbe, cantece de pahar, etc. In tren erau mai multi navetisti de varsta a doua ce pareau a se intoarce catre casele lor. Jucau septica si glumeau intre ei.
Coboram in Valeni. Vreme frumoasa. Balaurim pe cateva stradute, trecand printr-o zona garnisita cu ceva gunoaie de camp.
In scurta vreme, din nou asfalt si prima urcare. Drumul devine din ce in ce mai frumos si avem parte de-o bucata abrupta si neasfaltata de drum, printre case.
Locuri foarte frumoase iar privelistile sunt pe masura. Fiind la inceput de tura, urcam fara probleme.
Dupa un scurt popas, continuam pe un drum neasfaltat ce devine de-a dreptul poteca prin livezi. Noroc ca vremea este buna, altfel abia am fi inaintat (chiar si pe langa biciclete).
Pe GPS ne apare satul Sarari. Se vad si ceva dare albicioase pe drum. Caci ajungem si la un drum forestier ce ne trece printr-o mica apa, ca mai apoi sa ne urce, de-a dreptul, pe deal. Aici alternam: cand in sa, cand pe langa bicicleta.
Multa liniste.
Pedalam pe drumuri neasfaltate pana cand dam de-o coborare frumoasa si proaspat reamenajata in Aricestii Zeletin. Ne sare-n ochi un magazin general cu o curte frumoasa si proprietari primitori. Oprim si bem o bere.
Dorind a ne umple bidoanele cu apa, cautam sa cumparam o sticla mare. Proprietarii insa ne invita sa luam apa de la izvorul captat. Multumim.
De aici, asfalt. Drum liber, nitel valurit. Pedalam relaxati.
Ne intersectam cu DN1A pentru ~2 km. Deja era un trafic tembel inca din drumul judetean care urma sa ne scoata in mirificul DN.
Grupati, parcurgem cu atentie bucata respectiva si iesim catre Dumbravesti si Valcanesti.
Un alt mic popas langa un magazin satesc, al carui vanzator avea prea mult chef de vorba si incerca sa ne spuna ca mai avem 40 de kilometri pana in Campina (in contextul in care mai aveam vreo 20).
Eram convins ca urmeaza sa urcam niste pante frumoase pe asfalt, parcurse intr-o tura de anul trecut.
Insa dam de un drum forestier. Foarte frumos, de altfel, insa imi pare si acesta cunoscut. Curand ma prind ca parcurgem o portiune neasfaltata din aceeasi tura mentionata adineaori. Urcam prin padure si ne simtim cam ca la munte.
In departare, nori de furtuna spre Campina. Se anuntase ceva ploaie, insa speram sa ne ocoleasca.
Mai avem de urcat inca un deal catre Bustenari, pe un drum plin de pietris instabil.
Apare oboseala, apar si cativa stropi de ploaie. Se aud tunete in departare si ocazional apucam sa vedem cate-un fulger. Insa nu avem parte de ploaie in toata regula.
In sfarsit, ajungem la asfalt in Bustenari. Dar mai este de urcat. Luam apa de la o cismea.
La fel de familiare sunt ultimele serpentine dinainte de Telega.
Ne regrupam pe dealul Telegii si continuam la vale. Spre Campina deja este soare iar asfaltul e ud. A fost o rapaiala demna de vara.
Traversam Doftana si ne oprim la acelasi local la care tot oprim in Campina.
Cerem pizza, mentionam ca avem un tren de prins si ca e nevoie sa plecam pe la orele 19:50, dar pizza tot intarzie. Ma rog, cea pentru Lavinia si Marius a ajuns, dar celelalte nu. Si stam de aproape o ora. Ne enervam, cerem sa fie puse la pachet. Pana si asta intarzie, sub pretextul ca s-a defectat un cuptor si ca este aproape gata.
In fine, ajunge si pizza in cele din urma. O impartim rapid in doua cutii mai mici si ne suim pe biciclete. Cutiile le caram in mana, ancorate cu doua degete, pe ghidon, catre gara.
Luam in fuga bilete si ne suim in tren. R3012. Tren clasic, cu vagoane normale. Fara rastel.
Ocupam capatul trenului cu bicicletele, blocand toaleta din coada ultimului vagon, astfel incat sa nu incomodam alti pasageri (pe cat posibil).
In Floresti Prahova am fost nevoit sa leg o usa dupa ce cativa copii (minoritari 🙂 ) au deschis-o sub pretextul ca se joaca si am auzit “ia uitati ba, biciclete!”. Si brusc s-a miscat una.
Eram aproape, asa ca am dat fuga 3 insi.
“Baetzii” se inmultisera deja si se uitau curiosi de la distanta. Am adus un antifurt si am blocat usa respectiva. Asa e pe la noi in anumite zone, inca. 2015…
La plecarea trenului, indivizii au aruncat cu pietre in geamuri.
Lasand la o parte acest mic incident (cu mentiunea de a nu va lasa bicicletele nesupravegheate in trenuri), o alta tura antrenanta prin zone pitoresti.