9 iunie 2015


Iata-ne, din nou, in trenul ce leaga Bucurestii de Viena. De data aceasta, intr-o cabina dubla.
Stiam deja cum este drumul, asa ca emotii nu au existat (in afara de cele normale din momentul plecarii).

Trebuia pe la orele 13:00 sa fim in Gara de Nord, asa ca am avut o zi intreaga libera de la serviciu. Dupa ce am verificat ca lasam toate cele in ordine, ca pisica are totul asigurat (urma sa vina cineva aproape zilnic pe acasa) si ca nu am uitat nimic important, am purces catre gara.

Nu ma gandeam sa avem vreo problema legata de urcarea bicicletelor in cabina de dormit, caci am mai facut-o. Stiam ca este loc, aveam chingile pregatite.
Insa, stupoare: cabina noastra este intr-un vagon mai vechi, cu o alta configuratie si nu are acel loc pentru pus bagaje si agatat hainele de care noi depindeam.
Cum sa facem? Insotitorul de vagon mi-a dat rapid de inteles ca are nevoie de o mica “atentie” (de obicei nu a fost nevoie, dar na…), asa ca ne-a ajutat prin a depozita bicicletele in cabina de dus a unui compartiment vecin. A fost ceva chin sa le prindem, dar am reusit.

In vreme ce ne pregateam sa urcam bicicletele in tren, cea mai placuta surpriza: apare Marius pe peron!
Stia la ce ora pleaca trenul si a venit sa ne ureze drum bun, vreme frumoasa si toate cele. Totodata, ne-a ajutat cu bagajele. Sa traiesti si-ti multumim! 🙂

Dupa ce s-au calmat apele, trenul s-a pus in miscare. Nu mai circula in regim de IC, pentru ca momentan s-au scos aceste trenuri din “oferta” CFR, pe motiv ca viteza medie a garniturilor romanesti nu intruneste criteriile europene pentru aceasta categorie.

Dupa Brasov, incet si sigur, am inaintat catre Arad.

Tarziu in noapte, ajungem la granita. Clasicul control al actelor, apoi somn. Ne-am trezit in apropiere de Viena, a doua zi, pe 10 iunie.
Eram la ultima usa a ultimului vagon si am avut timp berechet sa coboram bagajele si bicicletele din tren. Odata coborati, nu am stat pe ganduri prea mult.
Am pornit GPS-ul, incarcat track-ul primei zile si…la drum! Aveam ~120 km de parcurs, iar somnul din tren a fost lin si benefic. Suntem “fresh” :).