Langenwang – Spielberg

 

11 iunie 2015

---

Peste noapte la un moment dat, au fost ceva zgomote prin camping. Un compresor si catevavoci iritate (probabil o saltea ce pierdea aer…), insa nimic de durata.
Dimineata, nitica roua pe cort. Soarele batea printre ramuri inca de la primele ore, dandu-ne o trezire relaxanta (daca-i pot spune asa).

 

Facem cafea la primus, o gustare frugala si strangem tabara.
Oraselul Langenwang e destul de activ inca de la primele ore, insa intr-un ritm non-frenetic. Continuand pe soseaua principala, observam ca pe marginea drumului este o pista pentru biciclete. Urcam pe ea si, dupa o scurta analiza a track-ului de pe GPS, luam decizia de a urmari pista amenajata intrucat atingea punctele noastre de interes. Naviki te poate ghida si eronat uneori, chiar daca bifezi optiunea “Leisure”.
Aceasta pista este de fapt o ruta, pe numele sau R2 (Murradweg). La scurta vreme dupa iesirea din Langenwang, pista se indeparteaza de drumul auto si ne poarta printr-o padure cu caracter de parc. Suntem intampinati cu o infrastructura ireprosabila, aer proaspat, liniste, panouri informative si locuri de popas.

 

 

 

Urmeaza o serie de localitati pitoresti prin care ruta ne poarta cu gratie. Peisajele sunt un adevarat combustibil emotional.
Intalnim si alte grupuri de biciclisti.

 

 

 

Ne oprim foarte des pentru a admira localitatile si imprejurimile. Facem multe poze. Casele si gradinile sunt toate ornate cu flori colorate iar gardurile sunt discrete si de mica inaltime, mai mult cu rol simbolic. Terenul ramane valurit, fiind in continuare acompaniati de dealuri, paduri si calea ferata (pe alocuri).

 

 

 

In Bruck an der Mur intalnim blocuri la fel de inflorite si un oras armonios, in ciuda unui trafic un pic mai agitat. Continuam pe R2 catre Leoben, orasul de bastina al berii Gösser.

 

 

Ornamentele florale se regasesc si pe podetele construite special pentru ruta R2.

 

 

Dupa inca vreo cativa kilometri, intalnim un model de afacere cu care nu mai interactionasem pana atunci: capsuni cu autoservire.
Pe scurt: in miez de zi, vedem indicatoare mari cu capsuni si ceva sageti catre camp. Cum suntem innebuniti dupa fructe, deja baleam. Asa ca n-am rezistat si am inspectat locul.
Ce sa vezi? O plantatie de capsuni pe care puteai intra sa iti culegi singur fructele, pe care apoi le cantareai si plateai la o toneta. Mentionez ca primeai si bon fiscal…

 

 

5 Euro/kg, insa cam astea sunt preturile la fructe. Ba chiar erau nitel mai ieftine decat in hipermarket. Sa mai mentionez cat de bune erau? Mai ales proaspat spalate?

 

 

Tot aici am intalnit o doamna venita pe o bicicleta cu remorca pentru copil. Vazand-o la cules de capsuni cu copilasul in brate (in plin soare, cel mic halind pe nerasuflate), am intrat putin in vorba cu dansa.
Micutul avea 7 luni si era plimbat in mod frecvent cu bicicleta, atat prin oraselul natal cat si in calatorii mai lungi.
N-am putut sa nu ma gandesc la proaspetele mamici romance care, citind multe “carti stiintifice si studii concludente” ajung: sa nu-si mai scoata copilul din casa cu lunile, sa nu-l hraneasca in mod normal si natural, sa-l fereasca de soare, de joaca, aer curat si expunere la miscare. Doamnelor, poate ar fi momentul sa nu mai credeti ca orice zboara se mananca..si mai este si gustos. 😉

Ne continuam periplul catre Leoben, trecand rapid si prin Judensdorf.

 

Oprim la un Hofer pentru alimentare, dupa care continuam prin centrul orasului Leoben. Peste tot vezi reclame la Gösser si, intr-un final, apare si fabrica. Bicicleta nu putea lipsi din context.

 

 

 

Mai avem nitel de urcat.

 

 

 

 

In ultima parte a traseului, parcurgem o vale larga. Avem parte de soare in ciuda faptului ca in dreapta, la aproximativ 3 km, ploua torential. Tunetele puternice rasuna in vale. Facem un popas mai indelungat pe iarba, pentru realimentare.

 

Spre Spielberg avem parte de vant frontal, in camp deschis. La tanc nimerim la o alta ferma de capsuni, asa ca mai cumparam un kilogram. Ca bonus, am mancat cate-o inghetata “artizanala” facuta din lapte de vaca autohton si bucati de capsuni.

Camping Murinsel.
Poarta este inchisa, dar exista un buton. Apas si astept. Imi raspunde o doamna in limba germana (bineinteles). Ii spun in engleza ca am venit pentru camping, etc., etc. Imi inchide, zicand ceva tot in germana. In nici un minut, poarta se deschide si apare o doamna pe la 50 de ani, pe o bicicleta. Foarte amabila si zambitoare. Era chiar cea care se ocupa de camping. Ne-am inteles foarte bine in engleza. Am pedalat impreuna cu dansa prin camping (care este destul de mare) pana la receptie. Odata efectuate formalitatile, am fost invitati a ne alege un loc de campare. Locurile pentru cort erau langa un iaz, inconjurat de copaci. Am ales un loc chiar langa o tufa de bujori infloriti.

Dusul este fara fise si totul este mai aerisit. Pretul este aproape la fel ca in camping-ul din Langenwang, desi conditiile sunt net superioare. Iar cu locatia (chiar in mijlocul unei paduri) chiar este greu de rivalizat.

 

Spalam niscaiva rufe, in ciuda norului care s-a apropiat un pic mai amenintator de noi.
Urmeaza o noapte foarte linistita, acompaniati de sunetele iazului.