17 iunie 2015
Urcare: ~424 m
Cost cazare: 22 EUR/2 pers.
Ceasul a sunat foarte devreme. Era destul de liniste in camping si inca nu se luminase complet. Sa fi fost ora 6?
Ne-am miscat repede si in scurta vreme tabara era stransa si cafeaua bauta. Am pornit GPS-ul si am incarcat traseul ambitios. Pedaland pe directia Est/Nord-Est, simtim deja vant din fata. Se anunta o zi fara ploaie, dar va trebui sa ne organizam cum trebuie pe parcursul zilei si sa ne dozam efortul cat mai eficient.
Poze nu prea am facut si am surprins doar cateva cadre video. Am pedalat “la trena” pe tot parcursul zilei, alternand cu Nico din 30 in 30 de kilometri. Pauzele au fost scurte si doar pentru alimentare si hidratare. Drumul a fost valurit pe tot parcursul zilei, iar in ultima parte am avut de urcat un pic intre Gorizia si Nova Gorica.
Imi amintesc insa un episod haios langa un supermarket dintr-o localitate de provincie. Ramasesem “de paza” cu bicicletele, langa un rastel. Acesta era amplasat langa o cladire in imediata apropiere a magazinului, ce parea cam parasita dar care avea un girofar aprins (!?). De-odata a iesit un individ pe la vreo 50 de ani in slapi si cu o camera video, ce a inceput sa ma filmeze si sa filmeze rastelul si peretele casei respective.
Ulterior, mi-a facut semn foarte nervos si sictirit sa ma indepartez de cladire. Eram de-a dreptul amuzat, caci sunt convins ca omul avea tulburari psihice. In ciuda faptului ca i-am respectat dorinta, el tot iesea la intervale regulate sa filmeze ce se intampla. Camera parea de jucarie sau, in cel mai fericit caz, nefunctionala.
Peisajul din aceasta parte a Italiei (cu precadere prima parte a traseului parcurs astazi) ne-a ramas in memorie ca unul tipic de campie, cu localitati pline de cafenele si saloane de infrumusetare, masini scumpe, vitezomani si, pe alocuri, ceva agresivitate din partea soferilor la adresa noastra, ca biciclisti. Asta ne-a surprins si mai mult, pentru ca Italia e renumita pentru “traditia sa in ciclism” (vezi Il Giro), dar strict in acest colt al tarii ne-am simtit ca si cand am fi pedalat de la Bolintin-Vale catre Bucuresti, via Chiajna si Rosu.
Abia spre zona montana lucrurile au inceput sa se schimbe treptat, la un loc cu peisajul. Traseul devine ceva mai valurit.
Gorizia este oras de frontiera si este evidenta trecerea in Slovenia, unde aceeasi urbe poarta numele “Nova Gorica”. Brusc, bulevardele si trotuarele sunt mai late, exista piste pentru biciclete, traficul este mai redus iar lumea mai calma.
Soarele incepe sa apuna in vreme ce urcam si coboram ultimele pante ale zilei, catre Šempas. Gresesc o data drumul si suntem nevoiti a ne intoarce, insa ajungem la camping Lijak inainte de lasarea serii.
Ne oprim din pedalat obositi, dupa 178 de kilometri, dar nu atat de obositi pe cat ne asteptam. Am fost propriu-zis in miscare vreme de 9h 50 min, iar pauzele de astazi au insumat 1h 35 min. Suntem mai degraba usurati, mai ales dupa ce vedem cat de frumos arata campingul si cat de liniste este.
Ne intampina chiar administratora campingului, care face multa treaba in ciuda sarcinii in luna a 8-a si a altor doi copii ce zburda voiosi prin curte. Foarte binevoitoare si amabila, ne da cateva indicatii despre zona si ne intreaba curioasa de unde venim si ce ruta am ales pana aici. Ne da tarcoale mascota campingului: o pisica gestanta, foarte prietenoasa.
Ridicam cortul intr-o zona foarte verde si larga, pe o iarba numai buna de dormit. Suntem intr-o vale pitoreasca, iar in apropiere se aude un parau. Ne trece prin cap gandul de-a face o zi pauza, caci vremea se anunta frumoasa si maine, dar mai vedem. Oricum, din acest punct planul de acasa a fost modificat, caci initial era si Zagreb pe lista. Ramane pe alta data, cu vreme mai buna.
Baile arata foarte bine, bucataria este foarte mare si exista un spatiu de unde se pot imprumuta carti (in slovena, engleza, italiana si germana) si jucarii pentru copii. Totul este foarte curat.
Dupa un dus binemeritat, ne punem la masa intr-un foisor apropiat de zona corturilor. S-a lasat intunericul (si racoarea) iar linistea e deplina. Ne miscam usor, pentru a nu-i deranja pe ceilalti oaspeti (in general nemti si olandezi).
Primul contact cu Slovenia ne-a lasat o impresie foarte placuta. Contrastul cu regiunea Veneto ni se pare destul de puternic. Vom vedea ce urmeaza.