Venetia era unul din orasele pe care doream sa-l vedem, iar acest tur cicloturistic a oferit prilejul ideal pentru o vizita.

Pentru informatii detaliate despre Donatello si munca sa, plus alte proiecte culturale din zona, consultati www.artsy.net/artist/donatello

Principalul oras al regiunii Veneto din nordul Italiei, Venetia nu are o atestare exacta din punct de vedere stiintific. Conform legendei, ziua de 25 martie a anului 421 este momentul intemeierii sale. Se pare ca Venetia s-a nascut ca urmare a fluxului de refugiati care au abandonat campia padana sub amenintarea mai multor invazii longobarde si hune din nordul Italiei in decursul secolului al V-lea si de la inceputul secolului al VI-lea. La inceput, locuitorii si-au ridicat asezamintele pe mlastinile instabile ale lagunei si au trait din comertul cu sare si din pescuit.

Capitala “Republicii Venetia”, cea mai mare putere navala a Europei vreme de 800 de ani, este bogata in biserici si palate in a caror arhitectura se regasesc elemente bizantine, maure si chiar renascentine. Aici, un palat este in general denumit Casa (abreviat Ca′). Au existat doar doua palate din oras care au fost desemnate ca atare: Palatul Dogilor (Palazzo Ducale) si resedinta Patriarhilor Venetiei. Din asa-numitele palate bizantine mai exista doar cateva si acestea au fost in mare parte modificate in secolul al XIX-lea.
Renumita pentru canalele ce se strecoara printre case multicolore, dar si pentru atmosfera sa aparte, asteptam cu interes ziua asta.

Ne-am trezit devreme si am fost chiar operativi. Am savurat cafeaua, dupa care au urmat o sesiune de spalat rufe si o vizita la LIDL-ul de vis-a-vis, pentru niscaiva cumparaturi.
Am luat micul dejun si am pregatit cateva sandvis-uri pentru drum, iar pe la 10 fara 20 eram in statia de autobuz. Pretul unui bilet este de 2.6 Euro pentru doua persoane (dus-intors) iar calatoria dureaza aproximativ 10 minute. Terminalul de sosiri si plecari din Venetia aduce mai degraba cu o autogara, plina ochi de turisti.
Aruncam un ochi pe harta si traversam primul pod, incepand a ne plimba pe Grand Canale. Stradutele sunt pitoresti, cu un aer aparte, calitate comuna cu mai toate canalele ce strabat urbea.
A inceput sa se mai aglomereze.

 

 

 

Desi am avut harta cu noi, am preferat sa exploram orasul la pas si sa ne orientam doar dupa obiectivele de interes (ce pot fi vazute pe parcursul unei zile). Gondolierii au activitate continua. Fel si fel de ambarcatiuni ce nu duc lipsa de clientela.

Biserica Santa Maria Gloriosa dei Friari a fost prima pe lista. Foarte mare, a carei constructie din caramida rosie a fost finalizata in 1338. Intrarea costa 3 Euro de persoana. Interiorul gazduieste mormantul lui Titian, dar si pe cel al sculptorului Antonio Canova.

Pot fi admirate picturi ale unor artisti celebri, cum ar fi Donatello, Pittoni, Belini, Titian si Bernardo. Totodata, o sculptura de dimensiuni considerabile ce ilustreaza un doge sustinut de patru sclavi de culoare (in rol de piloni) reuseste a capta atentia vizitatorului prin realismul sau izbitor. Te astepti in orice moment ca unul dintre “piloni” sa se miste sau sa-si indrepte privirea catre tine.

Poze nu am facut in interiorul obiectivelor turistice, deoarece fotografiatul era fie interzis, fie permis contra unor sume maricele. Va lasam sa descoperiti singuri ce are Venetia de oferit, la fata locului ;). Continuam explorarea, savurand o inghetata. In Piata Rialto ne asteptam sa gasim mult laudata piata de fructe (prezentata in ghidul pe care-l aveam cu noi), insa am gasit doar un bazar tipic cu suveniruri si foarte multa lume. Traversam podul cu acelasi nume si ne continuam periplul printre cladiri colorate, ornate cu felurite obloane si jardiniere cu flori. Pranzul soseste cu o caldura puternica.

 

 

Multitudinea de patiserii si cofetarii se va dovedi o provocare, acestea ademenindu-va cu diverse degustari dulci sau sarate. Ne-au tentat si pe noi, privirile oprindu-ni-se asupra unor briose cu migdale. Doua bucati au costat 3 euro, insa nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor.

A urmat vizitarea bazilicii San Marco. Mozaicul corespunde descrierilor din ghid (piesele sunt suflate cu aur), insa este foarte prost luminat, fapt ce nu ajuta privirile curioase ale vizitatorilor. Intrarea este libera, cu exceptia altarului.
In turn am ales sa nu mai urcam. Coada era imensa, la fel ca pretul: 8 Euro.

Ne-am multumit a vedea Palatul Dogilor doar din afara. Influentele bizantine si maure sunt evidente, la fel ca in cazul bazilicii.

 

 

Ajunsi intr-o zona cu un ponton lat, am facut pauza pentru a manca un sandvis si pentru a hrani un porumbel aproape copt de caldura.

Plimbandu-ne in continuare pe alei inguste si printre case foarte vechi, am nimerit la Muzeul Muzicii. Posibil aici a fost “Scoala de muzica a lui Vivaldi”, descrisa in ghid. Foarte frumos amenajat, cu o expozitie impresionanta de instrumente muzicale din perioada 1600-1800 A.D. Viori, violoncele, lire, lute, diverse instrumente de suflat, mandole, mandoline si mai multe tipuri de chitare, printre care si una cu 9 (noua) corzi. Vizitarea muzeului este gratuita.

Fiind in continuare cald, am decis ca ar fi momentul sa cautam o terasa pentru a bea o bere. Culmea, acest lucru nu ni s-a parut atat de usor. Am reusit a gasi doar o taverna, unde un draft mic costa 6 Euro. Am renuntat.

Venetia este un oras pur turistic in prezent, iar putinii localnici ramasi “indraznesc” mici rebeliuni exprimate prin graffiti, desene sau inscriptii pe pereti. Preturile sunt foarte mari fata de multe alte capitale (spre exemplu, intrarea intr-o toaleta insalubra costa aici 1.5 Euro).

 

Foarte multe bazaruri cu suveniruri, masti venetiene si obiecte din sticla de Murano. Iar unde nu e bazar, ai randuri de comercianti ambulanti de culoare ce vand “selfie stick-uri”, parfumuri si genti Gucci (probabil contrafacute).

Ne-am trezit cu o patura densa de nori deasupra noastra si am surprins din mers o conversatie intre un gondolier si doi potentiali clienti ce viza “furtuna ce se apropie”. In cateva minute, a si inceput sa “toarne”. Am asteptat sa se mai linisteasca pret de 20 de minute, adapostiti sub o schela.

Pe la ora 16:00 am plecat spre autobuz, intorcandu-ne spre camping.
De la LIDL am cumparat chips-uri, inghetata si bere. Urmele ploii erau evidente in “tabara”. Cortul era improscat cu noroi si nisip iar rufele atarnau greu pe sarma, imbibate cu apa.

Am intrat in vorba cu doua doamne din Olanda ce campasera in apropierea noastra. Veneau din Slovenia, trecand prin Croatia. Am schimbat cateva ponturi, afland despre www.cyclingeurope.nl (dansele aveau si ghidul tiparit pentru zona lor de interes).

Luam cina, bem niste bere si, in vreme ce reiteram bilele negre ale acestui camping (toalete infundate si insalubre, galagie mult dupa miezul noptii, amplasarea langa un drum cu trafic greu, gunoi neridicat cu zilele, locuri de cort fara pic de iarba, etc.), ne propunem un plan maret pentru ziua ce urmeaza: sa pedalam direct pana-n Slovenia.
Schita initiala presupunea sa ne oprim in apropiere de Aquilea, insa zona in care am gasit un camping (de altfel, foarte scump) nu are prea multe de oferit (nu ai timp sa vizitezi mare branza dupa o zi intreaga de pedalat). Am vizitat Venetia, scopul pentru care am ajuns aici, asa ca preferam sa fugim un pic de vremea ce se anunta potrivnica in urmatoarea perioada.

Achit 2 Euro la receptie si primesc parola pentru accesul la Internet. Gasim un camping un pic mai jos de Nova Gorica (in Sempas, Slovenia), schitam traseul si ne ies cam 178 km. Vom avea vant din fata dar, cu strategia potrivita ne vom descurca.

Adormim cu antifoanele adanc infipte in urechi, acompaniati de galagia din camping, tunetele si trasnetele unei furtuni ce tocmai s-a pornit nu departe de noi si asteptand cu entuziasm aventura din urmatoarea zi.