18 iunie 2015
Urcare: ~1100 m
Ne-am trezit la ora 7. Bauram cafeaua si, dupa cateva negocieri (intre noi), decidem sa plecam spre Ljubljana. Zona este foarte frumoasa iar administratora ne-a comunicat buletinul meteo, la un loc cu alte recomandari legate de ruta optima pentru doi biciclisti ce vor sa ajunga in capitala.
Am mai aruncat o privire de ansamblu prin camping, in lumina diminetii.
Drumul pe care-l vom urma este cel vechi, paralel cu noua autostrada ce duce pana in capitala slovena. Un drum ce s-a dovedit a fi foarte putin circulat. Soseaua ne-a purtat printr-o vale larga iar vremea a fost “ca de vara”. Peisaje foarte frumoase, localitati linistite, soferi foarte disciplinati (inclusiv camioanele, care ne-au depasit la mare distanta). Zona Postojna – Platina ni s-a parut cea mai spectaculoasa. Dupa ceva urcare, a urmat o coborare spectaculoasa pe un drum cu serpentine. Am intalnit cativa cicloturisti calatorind in sens invers, printre care si doua cupluri cu biciclete destul de incarcate.
In apropiere de Ljubljana intalnim ruta D-1, amenajata paralel cu drumul national ce se apropie de capitala. Traversam orasul integral pe piste amenajate fie pe bulevarde, fie pe trotuare. Prindem o ora de varf in timpul saptamanii si vedem foarte multa lume pe biciclete, de toate varstele. Inclusiv o mama cu doi copii mici pe o bicicleta de oras. Se formeaza cozi la semafoare si incercam sa nu incurcam lumea (caci te urnesti un pic mai greu cu o bicicleta incarcata 🙂 ). Nici alergatorii nu lipsesc.
Primul contact cu Ljubljana ne-a surprins intr-un mod foarte placut, atat prin directia ce pare ca a fost adoptata de catre autoritati in ultimii ani, cat si prin localnici. Urma o zi in care vom vizita orasul, asa ca ne mobilizam sa ajungem la camping in timp util, iar acesta este situat in extremitatea nordica a orasului. Fiind singurul camping, este destul de mare si aglomerat. Acesta are 4 stele afisate la intrare, insa cred ca una sau doua erau mai aproape de realitate. Dusurile nu arata foarte bine, dar iti faci treaba cu ele. In schimb, locurile de cort ofera o iarba foarte buna pentru intins cortul. Este cel mai scump camping de pana acum: 24 Euro/noapte/2 persoane.
Suntem foarte aproape de un pod de cale ferata si, in acelasi timp, pe marginea unui lac inconjurat de un mic drum pietonal asfaltat. Prin comparatie, este ca si cum ai dormi cu cortul in zona terenurilor de golf din parcul Herastrau, in Bucuresti, aproape de podul caii ferate ce duce spre Gara Baneasa. Doar ca ai parte de mult mai multa vegetatie (inclusiv copaci batrani) si liniste.
Ma rog, se aude muzica de la un eveniment gazduit de restaurantul campingului, insa e destul de departe.
Maine vizitam Ljubljana.