M-am trezit la 7.45. Uitasem cat de placuta este senzatia intampinata dupa ce desfaci fermoarul cortului.
La ora 9 trebuia sa vorbesc cu doamna de la camping. In spatele vocii suave de seara trecuta se afla o femeie de aproape 50 de ani, foarte draguta si joviala. Dupa ce ii spun de unde sunt, imi raspunde “Mes amis roumains”. Cu siguranta stia sa se faca placuta. Am facut formele de cazare si plata. 24.80 euro pentru doua nopti. Inainte de a-mi incepe vizita prin Nisa, imi explica de unde se deschide poarta de la intrare (poarta cu parola de acces).
Campingul “Le Val Fleuri” este situat intr-o zona rezidentiala destul de selecta. Trag concluzia asta privind vilele din jur. Aleile sunt marcate cu multa verdeata, garduri vii si flori. In centru se afla vila in care sta gazda, iar in fata ei o piscina pentru oaspetii campingului. Aceasta are o instalatie subterana de schimbare si incalzire a apei. Grupul sanitar m-a intampinat cu doua noutati pentru mine. Era la comun pentru ambele sexe, iar cu hartia igienica trebuia sa vii la purtator. In rest, curatenie si toate facilitatile la superlativ.
La 10 am pornit catre oras. Drumul il strabat rapid, caci e doar in coborare. Campingul se afla pe dealurile de deasupra localitatii Cagnes-sur-Mer.
In scurt timp ajung la Promenade de la Plage. Cum ziua e lunga, aleg intai a vedea localitatile din jur, parte a zonei metropolitane a Nisei. Asa ca fac dreapta. Directia mea este Antibes, de unde sunt se si vad frumoasele hoteluri.
Promenada este un trotuar larg, generos, care este prevazuta cu pista de biciclete cu dublu sens. Totul este colorat si trasat foarte frumos. Plaja este de tot rasul. Lata de maxim 30 de metri, iar nisip nu exista. Totul este o intindere de piatra ca cea de la balastiere. Zici ca e un drum in constructie. Probabil ca au avut motivele lor in a nu popula plajele cu nisip.
Antibes este o statiune luxoasa. Hotelurile au o arhitectura deosebita, toate vopsite in alb. Balcoanele sunt mari, cu storuri. Portul e o insuruire de iahturi scumpe, de toate marimile.
Pe drumul de intoarcere catre Nisa remarc ca plajele s-au mai populat. Acestea sunt delimitate si poarta un nume. Doar cateva au si sezlonguri. Paturile personale sunt majoritare. Nu stiu cum pot sta pe pietrele alea!
Babele topless sunt majoritare.
Parasesc faleza si patrund in partea veche a orasului. Dupa ce trec de poarta veche ce anunta intrarea in oras si de un rand de cladiri cu un nivel, drepte si saracacioase, ajung in piata din fata prefecturii unde era in desfasurare o mare piata de vechituri. Un fel de bazar in care se vindeau te-miri-ce.
In spate gasesc o delicioasa piata a Palatului de Justitie. Pe de-o parte palatul, apropiat de stilul grecesc, pe de alta cladirile celelalte, cu ferestre inalte, inguste si cu balcoane minuscule din fier forjat. Dupa inca cateva pedale date ajungi la Promenade du Paillon. Dupa cum spune si numele, este o promenada ce se intinde de la teatrul National pana la mare. Este un exemplu de amenajare urbana pentru pietoni, cu gradini, parcuri, fantani si statui. Toate astea construite pe cursul raului Paillon, care, pe acest tronson curge subteran prin niste conducte. Piata Massena e “centrul de greutate” al acestui loc.
Tramvaiele sunt foarte moderne si aratoase.
O politista imi atrage atentia ca nu e voie cu bicla in parc. Vazusem in prealabil semnul de interzis pentru biciclete, dar l-am ignorat. Iau fata de nevinovat si ma supun. Draguta si amabila.
Mi se face foame. Gasesc un mic fast food al unui magrebian foarte simpatic. Comand o pizza margherita si o cola. 7 euro. Fata care ma serveste nu are mai mult de 16-17 ani, este imbracata spre traditional si sta foarte bine. Denota puritate.
In timp ce stau la masa un tanar imi lauda bicicleta.
Spre seara plajele se mai anima cu tineri si in special cu tinere topless. Turistii cei mai galagiosi sunt cei vorbitori de limba engleza. Sa mai vedem niste imagini!
Cum seara se apropia, trebuia sa caut un market. Pun garminul la treaba pentru a-l depista si a ma ghida catre unul. La primul e inchis, la al doilea nu. Dau 11,5 euro pe mancare. Branza cu mucegai s-a dovedit a fi extrem de buna.
Nisa imi lasa o parere buna. E ceea ce numesc eu “un oras bun de trait in el”, desi prea mic pentru cum sunt eu obisnuit.
Usor, strabat drumul catre camping. Aici incepe rutina treburilor organizatorice.
Spalat tricou, incarcat acumulatori si insemnat in jurnalul zilei.
Ma bucur ca prosopul cu microfibre isi face treaba perfect. Aveam emotii la aspectul asta.
Adorm in cant broscaic.
Cifrele zilei:
- Km parcursi: 67 km
- Camping: “Le Val Fleuri”
- Pret: 24.8 euro (1 persoana + 1 cort / 2 nopti)
- Internet: Nu