La plecare rezolv cu plata la receptie. Cel mai scump camping de pana acum, 20 Euro.
La “armarea” GPS-ului constat ca nu mai porneste. Apas butonul, se aude bip-ul scurt, apoi moare. Reiau de zeci de ori, incerc si conectandu-l la laptop, dar tot nimic. Hmm, chiar am o problema. Material suplimentar de orientare n-am. E o chestiune pe care am ignorant-o si pentru care nu am back-up. Adica harti printate. Ma intretin pentru cateva momente cu fata de la receptie pentru a culege cateva informatii. Aflu ca in Gassin, la primul rond, voi gasi si de unde sa iau o harta. Acolo gasesc o tutungerie de unde-mi iau o cartografiere a sudului Frantei. Doar ca este din aceea rutiera, cu o rezolutie nefavorabila mie. Dar alta nu gasesc. Pe coasta e inca prezent drumul N559. Aia e ruta mea. Va fi o zi lunga.
Dupa cam 7 km reintru in zona coastei. Zona Cavalaire-sur-Mer reuseste sa-mi ridice moralul. Vremea insorita, cladirile albe cu balcoane mari, yahturile si marea imi dau un plus de energie si voiosie. Apa limpede pare a fi rezultatul unui joc cu acuarele albastre si verzi a unui copil vesel. Malurile dintoase se lasa spalate de valuri line, iar planta de aloe isi cauta locul printre surorile tepoase.
Intru pe o pista lata de biciclete ce mergea paralel cu drumul national. Abordez cu vorba un ciclist ce pedala in aceeasi directie cu mine. Imi confirma ca sunt in directia buna. Imi mai spune ca aceasta pista ajunge pana aproape de Toulon si ca are peste 40 km lungime. Aflu ca este construita pe traseul unei foste linii simple de cale ferata.
Este cat se poate de pitoreasca. Traseul e pe alocuri sapat in munte. Intalnesc tuneluri si ziduri abrupte. Pista este situata cu cativa metri mai sus decat soseaua, dandu-mi astfel prilejul pentru a savura zona mai de la inaltime. Nu apuc insa sa pedalez in totalitate pe aceasta.
In localitatile intalnite pe traseu pista parca intra in pamant, pierzandu-se printre strazi si case. Ca atare, nu pierd timpul incercand sa stau pe ea si reintru pe soseaua nationala.
Orasul Toulon m-a intampinat cu trafic aglomerat si lume grabita. Nimic spectaculos de remarcat si retinut. Bineinteles ca am avut probleme in a iesi din oras pe drumul care trebuia. DN8 era traseul meu. Doar ca el o tine paralel pentru cativa km cu autostrada. De aici confuzia in care am picat usor. Opresc la o terasa unde un batran isi citea ziarul. Mi-a dat indicatii de orientare intr-o engleza decenta.
Dupa o jumatate de ora de pedalat, soseaua paraseste linia tarmului mediteranean si coteste spre nord. In scurt timp patrund in frumoasele chei Ollioules, unde apa raului Reppe a sapat in acest deal de calcar formand avene si pesteri. Prin aceste locuri si-a avut una din ascunzatori celebrul haiduc local din sec XVIII, Gaspard de Besse. Bag de seama ca nu l-au protejat suficient de bine din moment ce a sfarsit tras pe roata la doar 24 de ani 🙂
Pe pantele din chei am apucat sa-mi incalzesc mai bine picioarele. La iesirea din ele drumul a devenit aproape plat.
S-a facut tarziu. Problemele de dimineata si nenumaratele pause de orientare au adaugat mult la timpul meu. Plus ca ma aflu in ziua cu tura cea mai lunga a excursiei. La Aubagne, destinatia mea, ajung pe inserat. Mai am cam o ora jumatate de lumina, timp in care trebuie sa gasesc campingul, aflat undeva la marginea orasului. Ma pun pe intrebat in stanga si-n dreapta despre camping du Garlaban. Spre surprinderea mea foarte putini stiu de existenta lui, dar nimeni nu stie unde este situat. Oraselul e plin de oameni veniti de pe alte meleaguri, in special magrebieni. Dau vina pe faptul ca nu-s de mult timp stabiliti aici, desi nu stiu cum nu poti remarca un camping de cateva hectare aflat intr-un oras foarte mic.
Renunt la a continua sa ma enervez intreband si incep sa caut alternative. Remarc un semn de hotel la o cladire cu doua nivele. Intreb o doamna si aflu ca este inchis. Ma intorc la intersectia de la intrarea in oras. Pe drumul de venire remarcasem indicatoare cu doua hoteluri. Dau de un Ibis Budget. Constat cu indignare ca hotelul (receptia) se inchide la ora 20, clientii avand niste cartele cu care puteau opera usa de acces. Dupa aceasta ora nu te mai puteai caza. Torn cateva injuraturi si merg la cel de-al doilea hotel. La Inter-Hotel Le Relais reusesc sa gasesc si receptie si camere libere. Din pacate cele mai ieftine au fost deja ocupate asa ca platesc 65 de euro pe o camera mica dar foarte curata. Reusesc sa strecor cumva bicicleta intre pat si perete. Afara, luminile artificiale preiau controlul. A fost o zi istovitoare.
In programul facut de acasa, maine figureaza ca o zi in care ar trebui sa vizitez Marseille, aflat la vreo 20 km departare. Noua problema aparuta la GPS ma pune in situatia de a naviga prin oras orbeste, bazandu-ma doar pe indicatiile oamenilor. In atare situatie, hotarasc sa renunt la Marseille. Dupa calculele mele mi-ar lua 3-4 ore doar drumul dus-intors si orientarea. Nu merita stresul doar pentru cateva ore de pedalat prin oras. M-as enerva. Promit sa revin cu alta ocazie in cel de-al doilea mare oras al Frantei si sa-i dedic cateva zile pline.
Ma dau la plicurile de ceai de pe masa. Mananc din rezerve. Intre timp studiez traseul zilei de maine, notand orasele si numarul soselelor.
Azi s-au strans 147 km. Nu am avut chef de poze.