Plec la ora 9, dupa ce scutur tot de fulgi de plop.
Oraselul e practic o suburbie a Montpellier-ului. Remarc tramvaiele foarte moderne de culoare neagra.
O parte de traseu, cam 7-8 km e comun cu cel pe care am venit ieri. Cobor la mare la Palavas si urmez traseul de bicla amenajat aprape pe plaja, pe aceeasi limba de pamant ce cea de ieri. Nu nimeresc din prima pista. Ma directioneaza acolo un sofer care ma vazuse ca intrasem pe DN.
Mlastina dreapta, plaja stanga. Sunt insotit de rolleri, biciclisti si alergatori. Zona este un rai pentru iubitorii de sporturi nautice. Datorita vantului sustinut sunt multe cluburi de windsurfing si kitesurfing. Opresc pentru a poza mini-parasutele multicolore.
La plaja du Pilou pista mea se termina brusc. Plaja amenajata se transforma intr-una virgina, iar drumurile amenajate dispar. Pe harta studiata si din indicatiile date de catre baiatul de la camping trebuie sa existe un dig care sa ma scoata catre Sete. Digul este un drum de pamant si piatra. Este construit de-a lungul canalului navigabil cu ambarcatiuni mici numit “Canal du Rhone a Sete”.E interzis accesul cu bicicleta, dar dau mai departe vazand si alti biciclisti.
Momentul intrarii pe dig e momentul in care vantul a inceput sa turbeze. A inceput sa bata puternic din dreapta-fata. Pe canal sunt insotit de cativa caiacisti, iar din mare de parasutele kite-urilor.
Traversez rapid micul Sete de unde aveam sa reintru pe pista de biciclete amenajata paralel cu plaja. Pentru circa 12 km am avut lacul de Thau in partea dreapta. La capatul acestuia am “pasit” in frumosul orasel Agde. Multe plaje de aici sunt celebre pentru faptul ca nu ai voie a patrunde pe ele altfel decat nud. De asemenea, locuri frecventate de swingeri. Nu sunt curios sa dansez swing, asa ca dau mai departe 🙂
Spre iesire reusesc sa gasesc intrarea pe Canal du Midi, un canal navigabil ce uneste raul Garonne din Toulouse de Sete. De-a lungul lui este amenajata o alee de promenada pentru pietoni si biciclisti. Constructia canalului s-a facut undeva in secolul 17, fiind considerata atunci una dintre marile realizari ale vremii. Astazi folosit aproape exclusiv in scop recreativ de catre mici ambarcatiuni. Primii km ai aleii au fost reprezentati de o poteca, ca apoi, pentru aproape 20 km pana la Beziers am avut parte de o portiune asfaltata. Locul ar fi ideal pentru pedalat daca nu ar fi inceput din nou sa bata napraznic vantul. Si da, din fata. Trag din greu, pe alocuri reusind “performanta” sa ating 10 km/h. Gura devine din ce in ce mai sloboda la adresa vantului 🙂
Ajung epuizat la Beziers dupa vreo 90 km pedalati. Daca mai pedalez inca 2 ore in conditiile astea, cedez. Intru la gara cu scopul de a scurta ruta cu un tren pana la Narbonne. Era unul peste o ora si ceva. Asteptarea ma enerveaza si, dupa cateva minute de odihna, aleg a continua totusi pe bicicleta. O fac pe un drum national destul de ingust si circulat. Trebe sa tin cu ardoare banda alba din margine. Rafalele ma imping catre interiorul soselei cu jumatate de metru. Se simte ca si cum cineva trage brusc de ghidon spre stanga. Drum plat, dar avansez cu viteza melcului. Daca urasc ceva la maxim atunci cand pedalez, cu siguranta este vantul. Raman fara apa si opresc la un Lidl de unde fac plinul.
Bag si ceva dulce ca simt ca nu mai am puteri.
Ajung la gara din Narbonne si o cotesc catre sud pentru a ajunge in zona cu campingul. Mai biciclesc inca 5 km in afara orasului pana la camping La Nautique. O chestie imensa situata pe un delusor de pe marginea unui lac de agrement. Primesc un loc cu baie proprie (in premiera). Platesc pentru doua nopti. Narbonne va fi pauza mea de o zi inainte de a asalta Pirineii. Pauza binevenita, mai ales dupa ziua de astazi.
Tanti de la receptie, o olandeza draguta si cu o engleza impecabila, rade de formele mele “bronzante” de pe chelie. Spune ca sunt din “Star Trek”.
Vant napraznic. Ancorez cortul de copaceii din preajma.
Rupt de oboseala. Somn
Cifrele zilei:
- Km parcursi: 131 km
- Camping: “La Nautique”
- Pret 38 euro (1 persoana + 1 cort / 2 zile)
- Internet: Da