La 8.15 reusesc sa plec. Las cheia de la baie la receptie, intr-o cutie de lemn construita special pentru acest scop.
Imediat cum ies din camping fac stanga urmarind trasa trackului. Trec o serie de sensuri giratorii aglomerate, dupa care ma bag paralel cu autostrada pe o portiune neasfaltata. Drumul e greu, din piatra si pamant, cu multe urcari si coborari abrupte. Am mers asa vreo 3 km. Deh, damblaua leisure-ului de la Naviki. Ies de pe el si fac stanga pe o sosea impecabila si aproape goala de trafic.
Deja dupa cateva zile de pedalat, pot spune ca Franta e tara sensurilor giratorii. Sunt peste tot si au eliminat aproape complet intersectiile clasice. Semnalizarea lor este perfecta. Ti se arata pe placute directia si numarul drumului pe care te afli.
Este prima zi din cele cateva departe de tarmurile Mediteranei. Am trecut de la plajele, lagunele si lacurile de coasta la dealurile pline de tufisuri si arbusti. Ma aflu in regiunea Aude, in special o regiune agricola dominata de vii. Peste tot intalnesti cuvantul “chateau”. Intr-o mai mica masura se mai cultiva cereale si maslini. Potentialul viticol a fost exploatat inca de pe vremea grecilor si romanilor. Astazi, viticultorii s-au organizat in cooperative, astfel fiindu-le mai bine reprezentate interesele.
Totul este verde si plin de viata, iar vremea este perfecta (25 de grade). De asemenea, soseaua impecabila si traficul foarte redus.
Dupa vreo 30 de km incepe o urcare mai serioasa ce avea sa ma duca pana la peste 500 m altitudine, iar apoi, o a doua urcare pana la cota maxima a zilei, col du Paradis, 622 m. Peisajul este minunat. Profit pentru a ma etala in fata lentilei aparatului. Liniste, stanci, vegetatie. O masina trece la 5 min.
Comunele sunt o aglomerare de 10-20 de case, construite din piatra, cu o arhitectura specifica si parca uitate in timp. De la un punct toate localitatile sunt scrise bilingv, in franceza si spaniola. Oprindu-ma la un magazinas pentru provizii, am ocazia sa si aud graiul vorbit de unii localnici. Seamana cu spaniola, dar parca semnificativ diferit. Aflu ca este vorba de occitana, o limba evoluata din latina si care astazi e foarte asemanatoare cu catalana si vorbita cel mai mult in regiunea Aude. Numele vine de la Occitania, nu o tara in sine, ci o regiune culturala si lingvistica inca din Evul Mediu, prezenta cu precadere in tot sudul Mediteranean al Frantei.
In drum am intalnit si multe castele si fortarete. Acestea din urma cocotate pe dealuri inalte sau varfuri stancoase. Abatiile sunt ferite privirilor mele, dar, dupa multitudinea de semne de orientare spre care aratau, constat ca sunt foarte multe.
Ajung la Rennes-les-Bains, o localitate foarte mica aflata la altitudinea de 330 m. Locul e faimos pentru apele sale termale, cica bune pentru tratarea reumatismului. Probabil asta e motivul pentru care greu intalnesti turist mai tanar. Camping La Bernede este superb, un exemplu. Locurile sunt spatioase, inconjurate de verdeata si cu o iarba bogata. Proprietarii sunt un cuplu pe la varsta de 50 de ani. Doamna, vorbitoare de engleza, ma lasa sa-mi aleg locul. Ma instalez repede si fug sa fac o baie in apa termala. E practic un jet consistent de apa pe la 30 de grade ce cade in raul Sals care trece prin localitate. Sunt amenajate niste bazine din piatra chiar sub jet in care incap concomitent cateva persoane. Ma balacesc vreo ora. Nu poate fi decat relaxant. Contrastul intre pielea expusa la soare si cea acoperita e cel putin haios 🙂
Zi reusita pe toate capitolele.
Maine se anunta ploaie.
Cifrele zilei
- Km parcursi: 87 km
- Camping: “La Bernede”
- Pret: 11 euro (1 persoana + 1 cort)
- Internet: Da (gratis)