29 mai 2015

Trezirea am facut-o devreme. De acum incolo va fi mers in echipa. De acum nevoia unuia va fi nevoia grupului, pauza unuia va fi pauza grupului, viteza ultimului va fi viteza grupului. Asa ca timpii petrecuti in sa vor fi cu siguranta mai lungi.

Luam micul dejun la masa amenajata intre casute, dupa care plecam. E ora 9.15. Vremea este superba. Pentru restul zilelor nu mai am niciun fel de emotie legata de vreme. Aici ploile sunt oricum destul de rare.

Pe primii 5-6 km avem drum cu pista chiar pe plaja din dreptul Casteldefells.  La portul Ginesta drumul pe plaja se infunda din cauza versantilor inalti ce dau direct din apa, asa ca ne inscriem pe drumul national C-31. De aici, pentru vreo 10 km traseul a fost foarte valurit, cu pante destul de abrupte. Soseaua e ingusta si traficul foarte intens. Cu toate astea, soferi civilizati. Drumul fiind la inaltime fata de mare, privelistile sunt foarte faine.

Pentru Lavinia, aflata la prima iesire de touring, si mai ales cu bicicleta incarcata de bagaj, pedalatul pe bucata asta de drum a fost cu ceva emotii. Traficul intens si faptul ca tinea efectiv in roata spate cate 4-5 masini, i-a creat ceva nervozitate. Palmele inclestate de ghidon i-au cauzat si o amortire a acestora pentru o perioada lunga. Iar cand eu eram in spate, tot strigam “tine dreapta”, atunci cand avea tendinta de a intra prea mult inspre interiorul soselei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cand drumul s-a aplatizat am ajuns la Sitges. Este o perla de orasel, cu o istorie bogata in spate. Preturile mari ale proprietatilor de aici au facut ca o treime dintre cei stabiliti aici sa fie straini, in special proveniti din tarile nordice. Este o destinatie favorita pentru membrii comunitatii gay care au si o plaja nud a lor. Orasul mai este cunoscut printre cinefili pentru festivalul anual de film care se tine aici. Nu putem rezista tentatiei de a sorbi o bere la una din terase. Blues pe fundal.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Urmatorii km ne-au purtat prin mici localitati aflate la mare. In ele se remarca multe complexuri rezidentiale care sunt doar intr-o mica parte ocupate. Construite in anii 2007-2008, nu si-au mai gasit usor proprietari odata cu venirea crizei. Arata ca niste blocuri fantoma. Totusi sunt extrem de aratoase si bine ingrijite. Avea sa fie o imagine destul de caracteristica a litoralului din urmatoarele zile.

Drumul a continuat intersectand de multe ori autostrada si calea ferata, serpuind. Intr-un parc de pini am poposit pentru o gustare. Branza cu mucegai si chorizo. Dupa o trecere pe sub calea ferata, in El Vendrell, am nimerit langa un bar darapanat dar foarte simpatic si prietenos. Radem 3 beri. Personalul foarte jovial. Ni se monteaza umbrela care avea un picior format dintr-o punga cu ciment inchegat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai corectez trackul mergand pe drumul national. Trec kilometrii. Gps-ul isi pierde zeama cand mai avem vreo 6 km. Apelam la telefon pentru indicatii. Din fericire campingul este foarte bine indicat. Inca niste pedale, stanga la un sens giratoriu si intram in Tamarit, o localitate mica de langa Tarragona.

Camping Torre de la Mora este situat intr-o liziera de pini, pe un delusor terasat fix pe marginea marii. Plaja este un mic golfulet, cu varful reprezentand capul Mora. Dupa montarea cortului e timp si de o baie in mare chiar daca apa e rece. Locul e de-a dreptul pitoresc.

 

 

 

Cifrele zilei

  • Km parcursi: 81 km
  • Camping: “Torre de la Mora”
    • Pret: 21 euro (2 persoane + 1 cort / 1 noapte)
    • Internet: Nu