30 mai 2015
Trezirea la 6.47. Vecinul de loc, un tip ce pare a calatori singur, impresioneaza cu exercitiile fizice pe care le face. E deja la a nu-stiu-cata serie. Pare a fi ceva obisnuit la el. Dotat cu o saltea speciala pentru exercitii, se tot “invioreaza” de vreo 2 ore.
Surpriza la plecare, caci GPS-ul n-a mai vrut sa plece nici dupa mai multe incercari. Nu-i nimic, deja am experienta in navigarea cu metode clasice 🙂 Cred ca super-incarcatorul chinezesc (cel albastru) este de vina. Prima data cand s-a blocat fusese incarcat tot de la el. Am sa evit pe viitor sa-l incarc de la acesta.
Studiez harta si descopar drumul. La iesirea din camping intreb un nene de drumul aditional (adica altul decat autostrada) catre Tarragona. Era un neamt care imi spune in engleza directia exacta.
N-340 este numarul drumului ce serpuieste paralel cu linia de coasta. In cativa km suntem la Tarragona. Zabovim pentru putin ca sa vedem cate ceva din oras. Descoperim o citadela istorica, cu strazi inguste, o catedrala de vreo 900 de ani si un amfiteatru roman foarte bine conservat (la 100 m de mare). Orasul are multe vestigii de pe vremea romana. Denumirea de atunci era Tarraco si a fost cea mai veche asezare romana din peninsula Iberica. A fost puternic fortificata cu scopul de a se proteja de fenicieni in timpul celui de-al doilea razboi punic. Pe dealurile din apropiere se gaseste si un apeduct tot din acele vremuri.
Ne continuam drumul de-a lungul tarmului. Descoperim ca orice orasel, localitate, reprezinta o statiune foarte bine aranjata intesata de hoteluri si ceva turisti straini. De exemplu Salou.
De aici pana dincolo de Cambrils este o pista de biciclete ce trece pe faleza marii. Foarte pitoreasca. Soare generos, flori, palmieri, cladiri frumoase, toate intr-o forma de convietuire perfecta.
La Cambrils facem pauza de bere si cafea la terasa. Acolo rezolv si problema cu GPS-ul.
Continuam navigatia, serpuind printre autovia si calea ferata. Aceleasi resorturi imobiliare aproape goale. Livezile de maslini sunt foarte prezente.
Mare parte din restul traseului il facem pe N 340, care e aproape gol intr-o zi de sambata. La Calafat gasim si o pista de motociclism.
In localitatea Ametila de Mar ne instalam in campingul cu acelasi nume. La receptie sunt doua fete vorbitoare de multe limbi straine. Se pare ca suntem singurii romani cu bicicleta care au calcat vreodata in camping. Ca atare, sunt scutit de taxa de internet de 2 Euro si sunt rugat ca sa postez o recenzie favorabila despre camping pe Trip Advisor.
Sunt lasat sa-mi aleg locul de campare. Acesta e fain, dar total lipsit de iarba. Grupurile sanitare sunt foarte curate. Marketul din incinta campingului este deschis si duminica. Foarte bun pentru aprovizionarea de maine.
Dealurile din apropiere au multe posibilitati de trasee montane, catarare, mtb si speologie.
La TV, din cate aflu, se joaca un meci de fotbal, Barcelona – Athletic Bilbao, iar lumea din jur pare conectata la el. De-a lungul serii golurile catalanilor au fost insotite de urale.
Cumparaturile (14 Euro) le-am facut la magazinul din incinta. Berea la 1,5 Xibeca e usoara si buna.
Cifrele zilei
- Km parcursi: 78 km
- Camping: Ametila de Mar
- Pret 22.9 euro (2 persoane + 1 cort / 1 noapte)
- Internet: Da