Cu trenul, din București către Geneva

Marius și Alina au ales calea aerului, cu WizzAir. Planul este să ne vedem direct în campingul de lângă Geneva, în dimineața zilei de 3 iunie.

Cu foarte mari emoții (normale înaintea oricărei plecări într-un voiaj de acest tip), ne-am pregătit bagajul. Bicicletele vor fi împachetate în niște genți speciale pentru transportul bicicletelor (de la Vaude, cumpărate în prealabil de pe Amazon – am aflat despre ele de pe forumul ciclism.ro), iar coburii și gențile de ghidon vor intra în niște sacoșe din rafie. Nu orice rafie…sunt unele „chic”, roșii, pe care scrie „LONDON”.

Dimineața zilei de 1 iunie ne surprinde, după cum am spus mai devreme, cu nițele emoții combinate cu entuziasm. În vreme ce verificam ultimele detalii, Tobis (motanul) făcea tot posibilul să fie extrem de simpatic. Asta nu ne ușurează plecarea.

Trenul urmează să plece la ora 14:00 din Gara de Nod a Bucureștiului. Pe la ora 12:00 ne mobilizăm și coborâm cu bicicletele și toate bagajele în spatele blocului. Încărcăm bicicletele și pornim încetișor spre gară, încă neobișnuiți cu manevrabilitatea mai redusă a acestora. Ne facem încet și cu greu loc prin traficul bucureștean de amiază. Nu după multă vreme, iată-ne pe peronul gării. Cu răbdare, ne apucăm să desfacem bicicletele și să le împachetăm în genți, operațiune ce ne ia cam 15-20 de minute. Odată puși coburii în sacoșa de rafie, e timpul să facem o probă: fiecare își ia pe umăr geanta cu bicicleta iar în cealaltă mână ținem sacoșa cu coburi.

Evident, ne deplasăm ceva mai greu, iar dimensiunile genții de bicicletă nu sunt deloc neglijabile.

Avem un pic de emoții pentru această mică aventură feroviară, însă nu ne facem deloc griji legate de bucata București-Viena. Am tot parcurs-o cu trenul în ultimii trei ani și știm cum să procedăm. Conform regulamentelor feroviare de prin Europa, poți transporta gratuit o bicicletă câtă vreme aceasta este dezasamblată și împachetată, intrând în categoria „bagaj voluminos”. Deși până la Viena vom călători doar noi doi într-o cabină dublă la vagonul de dormit, acest mic avantaj al „bicicletei împachetate” se va simți pe trenul RailJet de la Viena la Zurich, cât și mai departe către Geneva.

Vorbeam acum câteva rânduri despre niște emoții și iată că m-am pierdut puțin în detalii.

Trenul înaintează încet, dar sigur, după Brașov, pe linia neelectrificată către Sibiu. Legănatul plăcut al trenului te îmbie la moțăială pe măsură ce munții se pierd în depărtare iar lumina apusului colorează dealurile și pădurile.

Cu mult după miezul nopții, ajungem la Curtici, unde suntem treziți de vameși. Odată intrați în Ungaria, trenul prinde aripi și gonește cu 120-160 kmh constant.

Între trenul de București (cel în care ne aflăm) și legătura către Zurich, avem cam o oră și jumătate. Cum nu este nevoie să schimbăm gara, este timp suficient să ne mutăm dintr-un tren în altul.

Cu toate astea, în Hegyeshalom (chiar înainte de a intra în Austria) acumulăm o întârziere de peste o oră. Aparent, mecanicul austriac nu a ajuns pentru a prelua trenul. Tensiunea crește când ne gândim că planul ne va fi dat peste cap și ajunge chiar la cote alarmante când vedem trenul RailJet Budapesta-Viena-Zurich (pe care trebuie să-l prindem în Viena) poposind la două peroane de noi, în aceeași gară.

Bineînțeles, nu avem timp să adunăm toate bagajele și să ne mutăm în celălalt tren, mai ales că timpul de staționare este scurt. Ne împăcăm cu gândul că vom pierde ceva vreme prin Viena și că, în cel mai rău caz, vom ajunge mai târziu în Geneva.

La zece minute după plecarea trenului de legătură, se mișcă trenul nostru. Pe scurt, în Viena Hauptbahnhopf eram pregătiți din timp cu toate bagajele. Trenul a oprit la o distanță de un peron de cel cu care aveam să ne continuăm călătoria.

Pentru prima oară am luat-o la trap pe scări (a trebuit să trecem printr-un pasaj) cât de repede am putut, fiecare cu bicicleta pe umăr și bagajele în cealaltă mână. Aveam cinci minute să ne urcăm în tren și..am reușit. Gențile cu biciclete au fost depozitate la un capăt al unui vagon într-un spatțiu generos destinat cărucioarelor și altor obiecte voluminoase, iar restul bagajelor a fost distribuit.

Trenul se pune în mișcare și răsuflăm ușurați. Următorul hop este în gara centrală din Zurich, unde va trebui să coborâm două nivele pentru a ajunge în zona terminalelor unde oprește cealaltă legătură, către Geneva. Timpul disponibil pentru această operațiune este de 12 minute, asta în cazul în care nu acumulăm alte întârzieri.

Din fericire, trenuri către Geneva sunt foarte dese, astfel că dacă îl ratăm, îl putem lua pe următorul. RailJet-ul gonește cu 230-250 kmh între Viena și Linz, după care rulează cu cel mult 200 kmh.

În fața noastră este un cuplu de români ce merg tot în Zurich. Ni se povestește despre biletele RailPass și primim o broșură cu mai multe detalii. Orele trec, noi citim și ne apropiem de munți. Vremea este mohorâtă și cețoasă, așa că nu apucăm să vedem mare lucru.

Ora 17:00. Ne apropiem de Zurich. Avem o întârziere de 3 minute. Pregătim din timp toate bagajele. Avem cu noi și o schiță a gării astfel încât să ne fie mai ușoară orientarea.

La ușa pe care plănuiam să coborâm este o doamnă singură cu trei copii mici și un cărucior. Și ea trebuie să se miște la fel de repede, așa că decidem să mutăm toate bagajele la o altă ușă. Trenul oprește în stație la linia 10. Am pierdut trei minute grație întârzierii trenului (da, și în Elveția întârzie trenurile), ne mișcăm cât de repede putem. Foarte mare aglomerație, așa că ne facem loc cu ceva mai mare dificultate. Reușim să ajungem la peronul 32. Trenul este garat și plin de lume, astfel că ne urcăm în ultimul moment și depozităm bicicletele la articulația dintre două vagoane. Trenul pleacă și zâmbim, însă după două-trei stații ne dăm seama că suntem în trenul greșit.

Peronul 32 din Zurich are două linii: A și B. Noi ne-am urcat la B, din neatenția mea. Trenul corect era garat la cealaltă linie și pleca la exact aceeași oră. Aflăm însă că nu este o problemă. Controlorul ne explică foarte amabil și detaliat că trenul în care ne aflăm merge la Lausanne, de unde avem 8 minute să ne suim într-un alt tren spre Geneva. Biletele rămân valabile, întrucât sunt calculate pe aceeași distanță și rută.

La Lausanne, trenul se golește iar noi ne mutăm încă o dată cu toate bgajele în următorul tren. Din fericire, este un Regio-Express iar vagoanele au spații pentru biciclete și nu avem probleme cu depozitarea bagajelor. Șefa de tren ne ascultă zâmbind în vreme ce povestim încurcătura, ne semnează biletul și ne urează călătorie plăcută. În sfârșit, după încă 30 de minute, am ajuns în Geneva.

Găsim o zonă liberă pe primul peron și asamblăm bicicletele. Plouă mărunt și e răcoare. Se lasă întunericul. Armez GPS-ul și pornim prin centrul orașului cu destinația Vesenaz, la 8 km de locația noastră. Pe drum, ne orientăm destul de ușor. O mașină cu țigani ne sperie voit la o trecere pentru pietoni. Continuăm pe lângă faleză și ajungem în camping.

Totul e ud și încă plouă de parcă ar fi noiembrie. Suntem foarte pesimiști în privința vremii pentru următoarele zile. Facem câte un duș fierbinte după ce punem cortul, apoi ne postăm la terasa campingului. Ne este foame, iar pe drum nu am găsit nici un magazin deschis. Suntem tentați și nevoiți să apelăm la stocul de supe instant încă din prima seară. Scoatem primusul și încălzim apă. Am folosit două plicuri pentru o oală plină cu supă fierbinte, consistentă, pe care am mâncat-o într-o liniște deplină, campingul fiind scufundat în dulcele somn acompaniat de sunetul ploii reci și mocănești ce nu ezită să cadă.

Într-un final, ne-am culcat și noi, bine înveliți de sacii de dormit. A fost o noapte liniștită.

Primele impresii în urma acestei călătorii feroviare din București până în Geneva ne fac optimiști în privința abordării altor destinații europene pe această cale (poate nu la fel de departe…). Șefii de tren nu au avut absolut nici o problemă cu bicicletele noastre împachetate în genți voluminoase, iar noi ne-am descurcat fără prea mari probleme.

Mâine dimineață ar trebui să ajungă și Marius împreună cu Alina, după care vom vizita Geneva la pas.