După tura din 2015, în care am străbătut Austria și Slovenia în doi, a venit momentul pentru o tură în formulă extinsă.
Ce-i drept, planul acestei noi aventuri este destul de măreț, lăsând la o parte faptul că este cea mai lungă tură cicloturistică pe care o vom fi făcut vreodată. Ideea traversării Alpilor prin pasul Stelvio îi aparține lui Marius și este un gând nițel mai vechi. Efortul va fi pe măsură, însă tragem speranțe că atât locurile cât și oamenii întâlniți în drum vor fi meritat.
În egală măsură, Elveția este o țară ceva mai greu accesibilă din punct de vedere logistic, astfel că este o ocazie bună să o vedem.
Toate acestea ni le repetam aproape obsesiv pe măsură ce mă convingeam că motanul nostru nu va fi lăsat de izbeliște atât de mult timp (cam trei săptămâni). În cele din urmă, totul a decurs minunat. Eu cu Nico am ales transportul cu trenul din București către Geneva (cu tot cu biciclete), iar la întoarere am venit cu un tren din Verona către Viena, de unde am luat trenul CFR către București.
Vremea a fost capricios de frumoasă. Urcările și traversările montane au fost „la înălțime”, atât la propriu cât și la figurat. Am avut felurite experiențe iar percepția asupra lumii occidentale s-a mai schimbat (cel puțin în cazul meu).
La final, toată lumea a ajuns sănătoasă acasă.