3 iunie 2016

Dimineața ne întâmpină cu răcoare și sunet de drujbe. Încă nu ne-am intrat în ritmul tipic vacanței la cort. După ce aseară a trebuit să montăm cortul cu mult după ora 22:00 pe ploaie și burniță, acum ne trezim relativ devreme (8:00 AM) din cauza unor muncitori ce s-au apucat să taie un copac din camping.

Geneva este un oraș situat pe malul lacului Leman, cunoscut ca fiind cea mai mare „adunare” de apă dulce din Europa. Vesenaz, localitatea în care se află campingul nostru, este tot pe malul acestui lac. Există un soi de ștrand la marginea campingului, cu tot cu ponton. Probabil că, în timpul sezonului estival, este plin de lume.

În teorie, avionul cu care vin Marius și Alina a aterizat deja, deci prea mult timp nu ar trebui să treacă până să ajungă și ei. Ne facem toaleta de dimineață și mergem la recepția campingului pentru formalități. Fierbem apă (la fierbător, de data asta) pentru cafea și ceai. Nico se duce la magazinul din perimetrul campingului și cumpără câte ceva de mâncare. Niște biscuiți, un pic de pâine și puțin desert. Este, totodată, primul contact cu prețurile piperate (chiar până la absurd) ale Elveției.

Fiind frig, ne-am retras în cort și am luat acolo micul dejun, în același zgomot deranjant de drujbe. Băile campingului sunt curățele și avem bucuria de a întâlni niște rațe foarte sociabile și dornice de „snacksuri”.

În cele din urmă, apar Marius și Alina. Au ajuns fără probleme iar reasamblarea bicicletelor a durat nițel mai mult. Alina a dormit doar două ore, însă toată lumea este dornică să viziteze orașul.

După ce își asamblează și ei cortul, iese soarele. Temperatura crește și brusc se simte ca și cum ar fi luna iunie.

Pentru că ne-am cazat lângă Geneva, beneficiem de transport în comun gratuit, pe baza unui card nominal. Am purces către stația de autobuz. Traficul este intens și nu putem lua prima mașină din cauza aglomerației.

Ajunși în zona centrală, o luăm la pas către obiectivele centrului vechi. Traversăm parcul numit „Grădina Engleză” și rămânem realmente dezamăgiți de celebrul Ceas Floral. Foarte serios vorbind, ceasurile florale din București sunt mai faine. Cu toate acestea, locuitorii orașului se mândresc cu „cel mai lung ac secundar”. Este și asta o treabă: „acul cel mai lung și jetul cel mai jet”, după cum s-ar putea spune, dacă facem referire și la arteziana de pe lac (Jet d’Eau).

Transportul este foarte bine pus la punct. Catedrala St. Pierre nu ni s-a părut cine știe ce. Promenada din centrul vechi este în pantă.

Mânați de foame, am intrat într-un magazin COOP. Prețurile sunt cu adevărat mari, iar piersicile se vând la bucată,una costând 0.75 CHF.

Ne-am mai plimbat la pas, vremea fiind destul de înnorată în a doua parte a zilei. Am intrat într-un parc măricel de lângă Zidul Reformării, bibliotecă și Place Neuve.

A început să picure, dar temperatura a rămas plăcută. Alina era atât de obosită încât a dormit pe iarbă, cu capul pe ghiozdan.

Foarte multe mașini în acest oraș. Totodată, ceva mi-a părut forțat. Greu de zis exact ce anume, însă de la arhitectura amestecată până la oamenii întâlniți, ceva nu era autentic. Ne aflăm în partea vorbitoare de limbă franceză a Elveției. Am văzut și o mașină Tesla. Era exact în spatele nostru pe o alee și nu se auzea absolut nimic.

Ne-am întors la camping, pe drum făcând cumpărături la un alt COOP din Vesenaz. Sperăm să găsim și magazine HOFFER sau ALDI în zilele următoare.

Undeva pe la ora 23:00, niște francezi (sau elvețieni de-ai locului) s-au adunat la o căsuță nu departe de zona corturilor. Gălăgie, muzică la volum ridicat ce răsună prin geamurile deschise ale mașinilor. Până la urmă, m-am dus la ei să le atrag atenția și am rămas foarte uimit de faptul ca niciunul nu înțelegea engleză. Erau totodată beți, dar am reușit să mă înțeleg – cu greu – cu unul dintre ei. Au lăsat-o mai moale, dar tot a trebuit să dorm cu dopurile de urechi.