4 iunie 2016
Dimineața nu ne-a mai întâmpinat cu soare. Ba chiar picura nițel iar vremea mohorâtă nu te invita deloc să ieși din cort. Odată terminate „ritualurile” dimineții, am strâns corturile și am început să încărcăm bicicletele. Încă două-trei poze și am luat-o din loc.
Am reintrat în oraș. Trecut prin zona centrală, apoi luat calea către nord. Foarte rapid am intrat pe piste. Acestea nu se compară cu infrastructura din Austria și Germania, însă sunt OK și continue. Prindem câteva averse de ploaie.
Odată părăsit orașul aglomerat, pista merge paralel sau chiar pe lângă calea ferată Geneva-Lausanne. Nimic foarte ieșit din comun, însă pentru un om pasionat de trenuri și călătorii feroviare, este un plus. Trecem prin sate frumoase și bine puse la punct. Casele arată scumpe li chiar megalomane pe alături. Toate terenurile sunt îngrădite, inclusiv cele din afara localităților. Dacă vrei să faci o „pauză de ușurare” în natură, este destul de greu.
Satul Perroy a fost cel mai autentic. S-a nimerit ca în acel interval de timp să avem parte de nițel soare, numai bun ca să fotografiem priveliștile. Multe zone viticole, iar vederea înspre lac este foarte pitorească.
Peste tot pe drum găsim cișmele/fântâni publice cu apă potabilă. Îți poți reumple bidoanele de câte ori dorești. În depărtare zărim Alpii acoperiți cu zăpadă. Chiar cu două zile înainte de a pleca de acasă, Marius ne-a trimis o filmare din Alpi, din timpul unui tur ciclist. Undeva pe la 2700 de metri altitudine, drumul era flancat de mormane de zăpadă. Deci, e cam clar la ce să ne așteptăm pentru ziua cu cele trei pasuri (Fuorn, Umbrail și Stelvio).
Găsim un magazin ALDI pe măsură ce ne apropiem de Lausanne. Prilej de sărbătoare, căci este mult mai ieftin decât toate celelalte. Intrăm în zona centrală a Lausanne-ului. Totul este în pantă. Poposim lângă catedrală. O vizităm pe rând și, bine facem, căci chiar merită. Vitraliile sunt superbe iar înauntru avea loc un concert pentru orgă cu intrare liberă. Acustica este greu de descris. Profităm de amplasamentul catedralei pe un deal înalt ca să facem câteva poze de ansamblu cu orașul. De departe, este mult mai frumos decât Geneva.
La ceva vreme după Lausanne, pe măsură ce ne apropiem de Montreux iar soarele se joacă printre munți și nori, oprim pe un frumos ponton, pe malul lacului Leman. În depărtare se vede un frumos curcubeu, iar la mal sunt câteva lebede și ambarcațiuni. Lacul este suficient de mare încât mici valuri se formează la mal.
Bicicleta mea cade, întrucât am proptit-o foarte prost. Din fericire, fără pagube. Pe înserat ajungem în Montreux, după ce am parcurs ultimii kilometri pe șosea. Traversăm localitatea, apoi pedalăm ultimii kilometri ai zilei printr-o pădure. Ajungem la camping. Nu este absolut nimeni la recepție iar harta amplasamentului indică două zone pentru corturi, fără absolut nicio altă mențiune. O alegem pe cea mai depărtată de recepție.
Locurile de cort sunt destul de proaste. Multe pietre, iarbă puțină, însă avem apă caldă la băi (acestea fiind, de altfel, cu mult sub cele din Geneva). Se lasă răcoarea. Nu uscăm nimic, nici prosop sau alte haine. Cum în camping am ajuns în jurul orei 21:00, s-a întunecat la scurtă vreme după ce am ieșit de la dușuri. Cina a fost luată între corturi, la lumina frontalelor.
La final de zi, am contabilizat 130 de kilometri și peste 1000 de metri urcare.