6 iunie 2016
A fost o noapte foarte liniștită. Ceasul nu a mai sunat atât de devreme ca în zilele de pedalat. Soarele încinge cortul și ne bucurăm să simțim un pic de căldură.
Anunțându-se o zi frumoasă, spălăm rufe la spălătoria campingului, luăm micul dejun și plecăm în oraș, la pas. La nici 100 de metri de ieșirea din camping, avem o stație de autobuz cu două linii ce merg spre centrul capitalei elvețiene: 101 și 107. Transportul este, din nou, gratuit în baza unui card nominal primit de la recepția campingului.
Autobuzele circulă cu viteză destul de mare iar ventilația nu este pornită, astfel că o călătorie fix după ce ai mâncat ceva nu este cel mai comod lucru.
Primele obiective văzute au fost Palatul Confederațiilor și Biserica Nydigg. Am traversat apoi râul Aare și am coborât într-un parc-pădure ce se întinde pe malul râului. Foarte frumos amenajat și foarte curat. Totodată, se întâlnesc mulți alergători prin aceste locuri, de toate vârstele, cadențele și conformațiile. Undeva spre capătul parcului, am ajuns la „Grădina cu urși” (sau „Groapa cu urși”, cum mai apare prin alte ghiduri), ursul fiind animalul-simbol al orașului.
Personal, acest „parc” mi s-a părut de-a dreptul crud și, într-un sens, obscen. Să vezi câțiva urși bruni ce patrulează pe o fâșie foarte îngustă și scurtă de pământ prăfuit, fără locuri multe de umbră și cu hoarde de turiști ce trec la câțiva metri de bietele animale, este revoltător. Mai ales când te gândești că toată această amenajare a venit dintr-un egoism stupid al oamenilor ce au dorit să înghesuie niște animale sălbatice (foarte teritoriale și solitare, de altfel) într-un țarc pe care l-au transformat în obiectiv turistic.
Am folosit funicularul din parc pentr a urca de pe malul râului către zona de promenadă. În afară de treaba cu urșii, orașul este frumos. Clădirile sunt foarte bine conservate, străzile sunt curate, fântânile cu apă potabilă sunt prezente la tot pasul iar tramvaiele se strecoară mai peste tot, la fel ca bicicliștii. Se observă influența germană.
Am mâncat de două ori înghețată din același loc. Foarte bună și generoasă. Văzut Catedrala St. Vincent și pe cea de lângă gară, Notre Damme.
La un moment dat, am reperat o toaletă publică. Era decentă din punct de vedere al curățeniei și ne-a atras atenția un loc special pentru depozitarea seringilor folosite. Elveția este una din cele mai tolerante țări în privința drogaților. Pot fi văzuți pe stradă și prin parcurile publice. Motivarea oficială spune că „este mai eficient să tolerezi stiluri de viață diferite decât să construiești penitenciare”. Dacă a fi drogat se consideră „stil de viață”, chiar am trăit degeaba și sunt depășit. Sau, poate este vorba de-o „selecție naturală”, în sensul că cine dorește să se autodistrugă sistematic, o poate face liniștit, fiind o povară în minus – deși, sincer, mă îndoiesc de interpretearea asta. Prefer să pun propriul dezacord pe seama diferențelor culturale (că tot e la modă acum).
După ceva umblătură prin căldura amiezii, ni s-a făcut foame. Am cumpărat niște sandvișuri foarte bune de la „MIGROS Take away”, pe care le-am savurat pe marginea unei fântâni situată între două linii de tramvai, pe o stradă din centrul vechi. Vechile ceasuri din oraș sunt încă funcționale.
Obosiți, după-amiază am decis să ne întoarcem la camping. Reținusem că există un magazin ALDI la trei stații distanță de camping, așa că am coborât acolo și ne-am aprovizionat cu mâncare și bere. A urmat o seară liniștită iar rufele s-au uscat cu succes pe sârmă.