8 iunie 2016
Ne-am trezit sub un cer înnorat și pe o răcoare ce te făcea să mai rămâi în sacul de dormit. Tot analizând prognoza următoarelor zile în zona montană pe care ar trebui să o traversăm, eu și cu Nico ne gândim să abandonăm mărețul plan al traversării alpine. Nu avem saci de dormit suficient de groși cât să facă față temperaturilor scăzute de peste noapte.
Spre exemplu, la Zernez, localitatea de dinaintea celor trei pasuri (Fuorn, Umbrail și Stelvio), în nopțile din perioada următoare se anunță 0-3 grade Celsius. Sacii noștri au temperatura „extremă” de 5 grade. Prin constrast, Marius și Alina s-au dotat cu saci groși, astfel că ne gândim serios să nu îi încurcăm, mai ales dacă unul din noi răcește. Rămâne să vedem la Zurich cum se va prezenta situația și vom decide atunci.
Cum soare nu avem și nici nu pare că ar urma să fie prea generos pe parcursul zilei, nu trag speranțe că hainele de pe sârmă se vor usca. Luăm micul dejun și plecăm spre stația de tramvai din apropierea campingului. Beneficiem și aici de transport gratuit, pe baza aceluiași sistem de carduri nominale.
Am văzut zonele limitrofe ale Rinului. În oraș am avut parte de vreme bună până la ora 15:00. Nu știu exact de ce, dar cheful nu prea a fost la cote înalte. O fi vremea, gândul la zilele ce vor urma… Văzurăm și primăria, piața centrală – care era în curs de renovare, catedrala Munster, iar apoi am cumpărat căpșuni dintr-o piață de fructe. La scurtă vreme după ce am trecut podul peste Rin, norii au început să se adune. Nimerim pe lângă o stradă cu curve urâte.
Pe cheiul râului ne ajunge din urmă o ploaie torențială ce a fost chiar un soi de furtună, ici-colo. Ne-am ascuns sub streașina unei gherete, așteptând să treacă. Doar că nu mai trecea. S-a făcut mai frig și, după vreme bună de stat pe loc, zgribuliți, am prins un moment cu ploaie mai domoală și am hotărât să mergem la tramvai.
Per ansamblu, Basel are un centru vechi cochet, animat, cu multe străzi în pantă. Rețeaua de tramvaie cât și calitatea transportului în comun sunt demne de cea mai onestă invidie. La camping, pe măsură ce se lăsa seara și trăgeam pe noi mai multe haine, am băut bere la o masă de lângă recepția campingului. Pentru că nu era suficient de frig, am mâncat câte-o înghețată.
Apoi, somn și frig. Sau invers…