11 iunie 2016
Trezirea a fost matinală pentru toți. În vreme ce strângeam cortul, am mai aruncat un ochi pe prognoză. Surpriză: arată mai bine!
Cum oricum aveam o mare strângere de inimă că „dăm înapoi”, în vreme ce ne împachetam saltelele gonflabile în cort, eu și cu Nico ne-am uitat unul la altul și ne-am dat seama că nu putem să nu continuăm. Așadar, ne-am răzgândit în ultimul moment și vom merge mai departe, așa cum am stabilit de-acasă. Cât de frig poate fi? În cel mai rău caz, punem pe noi toate hainele și ne chircim în sacul de dormit. Marius și Alina au primit cu binețe răzgândeala noastră (mă mir cum ne mai suportă 🙂 ).
Odată strânse toate catrafusele, am pornit împreună la drum. Traseul ne-a purtat pe piste și pe șosele vălurite, iar de reprizele de ploaie nu am scăpat. Au fost destul de dese, însă în prima parte a zilei fiecare aversă lăsa loc soarelui iar cerul se vedea foarte spectaculos, cu nori negri sau pufoși ce se înălțau deasupra orașelor și lacurilor.
Nici nu ne puneam bine fâșurile de ploaie, că trebuia să le dăm jos. Munții se ridicau semeț printre nori în timpul „pauzelor” ploii. Tot hălăduind pe dealuri și prin văi, am ajuns pe malul unui mare lac: Walensee. De aici încolo, am avut parte de o pistă ciclabilă ce ne-a purtat de-a lungul șoselei și căii ferate, prin tunele răcoroase și foarte bine luminate, oferindu-ne o „picanterie” de urcare cu un grad de 25% – conform indicatorului de pe rută (indicatorul a fost pozat din capătul urcării, uitându-mă înapoi; drept urmare, acesta indica o coborâre de același grad).
Am dat de un LIDL, care a picat la fix. Nu este nici pe departe la fel ca ALDI, însă se dovedește mai rentabil decât COOP și Volg. Mâine fiind duminică, suntem nevoiți să facem cumpărături pentru două zile, căci duminica magazinele sunt închise. Chiar și așa, nu știam exact ce magazine vom mai putea găsi în orășelele mici către care ne îndreptăm.
Fiind totuși o zi faină, am putut face destule poze și filmări. Supra-pantalonii de ploaie de la Trimm s-au dovedit foarte eficienți, însă va trebui să căutăm ceva mai bun pe post de acoperitoare pentru încălțăminte.
Campingul ne-a întâmpinat cu un recepționer foarte amabil, băi foarte curate și încălzite și locuri de cort pe malul lacului, cu o iarbă proaspăt tunsă și cărnoasă. Mai era un singur cort instalat, tot al unui cicloturist. Totodată, suntem foarte aproape de linia ferată ce-și croiește drum prin defileul spectaculos în care ne aflăm, deci vom auzi și trenuri, ceea ce dă un aer și mai „romantic” locației.
Am instalat cortul pe ploaie, după care ne-am dus la dușuri. Unitatea oferă și un spațiu închis, destul de generos, pentru servit masa. Așa că acolo ne-am postat și noi, unde am gătit paste cu mozarella și sos de roșii. Mozarella este ieftină cam peste tot și oferă un raport surprinzător de bun între proteine și grăsimi (în sensul că grăsimi nu prea există).
Ploaia ușoară a continuat după ce ne-am băgat în cort. Urmează cele trei zile „de anduranță” din planul nostru. Vom urca destul în fiecare din ele și nu avem alocată nicio zi de pauză.