Folosind MTB-ul din dotare și pentru ture cicloturistice în care car bagaje pe bicicletă, am fost nevoit să recurg la un cric. Primul pe care l-am avut a fost un cric simplu cu un adaptor pentru montarea pe un cadru MTB, undeva pe lateral-spate, în apropierea axului roții.
După doar 4 zile într-o tură prin Austria, acesta s-a rupt (bicicleta a pivotat în jurul său suficient de puternic), astfel că m-am hotărât să caut un cric cu montură centrală, compatibil cu un mountain bike.
În urma câtorva căutări, am descoperit cricurile de la ESGE, însă erau mult prea scumpe și presupuneau să scurtez manual din picioare (folosind un bomfaier), așa că am mai căutat până am dat de cricurile de la BV ce aveau recenzii foarte bune pe Amazon.
Prețul fiind mult mai ok (16 Lire), am dat comanda și, într-o săptămână îl aveam deja montat pe bicicletă.
Este un cric robust, din oțel. Ambele picioare se pliază pe aceeași parte (pe stânga bicicletei), neîncurcând astfel transmisia. Montura este „sănătoasă”, având un șurub gros și lung ce fixează o clemă în micul spațiu de lângă butucul pedalier.
Totodată, picioarele au o lungime reglabilă (se folosesc niște șuruburi) făcând acest cric compatibil și cu biciclete trekking cu roți de 28”, dar și cu așa-zisele “29-ere”.
Se poate folosi și un manșon din cauciuc în zona de contact cu cadrul, însă nu mi-am batut capul căci nu mi s-a părut a fi nevoie.
Până acum s-a comportat exemplar. Bicicleta este stabilă în vreme ce stă sprijinita pe cric iar acesta are un mecanism solid ce nu se “sperie” când dă de praf și noroi. Totodată, mergând și pe teren accidentat, nu am observat un joc sau vreo oscilație a picioarelor.
Mai mult, pe parcursul turei din vara lui 2016 – în care am cărat destul de multe bagaje -, nu am avut nici o problemă cu el. Trebuie să fiu un pic atent atunci când proptesc bicicleta și am bagaje pe ghidon, căci dacă las ghidonul să se miște singur, „dintr-un foc”, există riscul destabilizării. Cu toate astea, nu e nimic complicat și, odată „proptită”, așa a rămas.