17 iunie 2016
Gălăgia stradală a continuat toată noaptea. Noroc, din nou, că am avut antifoanele la îndemână. După micul dejun, am coborât în oraș. Un sentiment ciudat ne-a încercat toată ziua. Eram la final de tură și încă nu conștientizam ce am făcut, căci ritmul ultimei săptămâni a fost destul de susținut. Sunt micile și clasicele emoții legate de drumul spre casă.
Așa că, mai toată ziua am fost într-un soi de transă. Orașul era aglomerat și, recunosc, anumite lucruri le-am făcut doar din inerția turistului, mai ales că trebuia să treacă timpul într-un mod constructiv. Am luat câte un bilet-itinerariu de 6 Euro, ce ne-a permis accesul în mai multe biserici și alte obiective de interes turistic. Vremea a fost foarte faină, cu suficient de mult trafic pe străzile nepietonale. Orașul în sine este chiar frumos.
Marius și Alina vor ajunge ceva mai târziu, căci trebuie să găsească un mijloc de transport coerent între Pacengo și Verona.
Am vizitat bisericile Anastasia și Fermo, Ansamblul Catedralei și Muzeul Castelului Vechi. Merită să le descoperiți.
În piața Erbe era plin de tonete ce vindeau pahare cu mixuri de fructe. Ananas, pepene galben, struguri, mure, zmeură, mere, șamd. Nu am rezistat tentației și bine am făcut!
Apoi am mâncat câte două înghețate, ca Haplea. Foarte bune, dar ni s-a tăiat de ele. Ne-am întâlnit cu Alina și Marius. Am hotărât să vizităm separat anumite zone ale orașului, întrucât noi aveam deja ceva avans, iar după-amiază ne auzim.
Casa Julietei mi s-a părut cea mai penală chestie pe care am văzut-o vreodată. Plin-ochi de lume, plin peste tot de mâzgăleli pe pereți și „lacăte ale iubirii”, mulți oameni ce se pozau cu statuia Julietei în vreme ce-i pipăiau sânii…
Reunim gașca în piața Erbe. Suveniruri, fructe, apoi mergem către un LIDL pentru aprovizionare. Îi conducem pe cei doi la autobuz, ne urăm drum bun și stabilim cum vom ține legătura până ajung și ei în țară. Rămași singuri, ne întoarcem în camping și luăm masa în lumina apusului, privind orașul de sus.
Mâine ne vom trezi foarte devreme și, fără să facem gălăgie, vom strânge tabăra și vom pleca spre gară. Bilete avem. Mâncare pentru cele două zile ce urmează să le petrecem pe drum până la București avem. Ba chiar avem și niscaiva dor de casă.
Așa că spunem „Noapte bună” orașului de pe Adige, cu tot cu aglomerația, motoarele și scuterele sale.