A trecut vreme bună, din nou, de când nu am mai scos bicicleta la o tură. „Obligațiile de tată” (la un loc cu cele profesionale și restul lucrurilor ce țin de viață în sine) au persistat în a diminua timpul liber și energia disponibile „doar pentru mine”. Din fericire, singurele constante au rămas antrenamentele de forță-anduranță cu ghirele („kettlebell” în engleză – voi reveni asupra acestui aspect în curând), mersul pe jos și, ocazional, alergatul.
Cu toate acestea, entuziasmul meu creștea pe măsură ce reciteam câteva jurnale de tură destul de vechi. Repunerea în funcțiune a site-ului (cu tot cu migrarea domeniului și a găzduirii către o firmă din România) mi-a dat acest prilej succint. Iar, într-o seară fatidică, dau de un jurnal de tură din 2013 (acum 11 ani, adică!..), despre pedalatul de la Ploiești spre București, cu ocol pe lângă (pe atunci recenta) autostradă A3.
„Zise mintea mea-n gându’ ei: nu-mi găsesc locu’!”, așa că mi-am amintit de existența RideWithGPS și m-am pus pe schițat o variantă a acelei ture, exclusiv pe asfalt (mai ales luând în calcul anotimpul încă umed și friguros în care mă regăseam).
Spre bucuria mea, Marius a fost foarte receptiv la apelul meu cu iz de familist amorțit și, cu biletele la trenul R3023 ce pleacă din Gara București Basarab la ora 7:45 fiind luate online, ne-am văzut direct la vagonul pentru biciclete, duminică dimineață. Ritmul lejer al trenului până în Ploiești Vest ne-a dat suficient răgaz pentru a vorbi despre vrute și nevrute (mai ales că nu ne mai văzusem de mai bine de-un an).
Prognoza suna destul de îmbietor la momentul achiziției biletelor: 14 grade, cu soare și vânt slab. La fața locului: 1 grad, cu ceață și umezeală. Pâcla a fost prezentă încă de la ieșirea din București, iar odată ce ne-am pus pe pedalat prin Ploiești către ieșirea din urbe, umezeala era absorbită de haine și încălțări (și de barba mea). Ceața amplifică senzația de frig, dar mișcarea rezolvă rapid problema.
Date fiind condițiile meteo și scopul turei de astăzi, nu prea am zăbovit la pozat. Drumurile pe care le-am parcurs au fost într-adevăr asfaltate (confirmasem cu Google Street View la momentul planificării) și sunt pretabile pentru biciclete de șosea. Personal, nu ajunsesem până acum în zona Adâncata – Patru Frați, așa că am avut și un strop de noutate în meniu.
Pe drum, puține pauze pentru dezmorțirea „planetarelor” și, în Fierbinți-Târg, o ciocolată caldă/iaurt. Alte ronțăieli au fost servite din mers (grație unor batoane cu cereale și fructe uscate/nuci pe care le-am ținut minte de la Marius, anul trecut, în tura de la Breaza).
Cum era de așteptat, în cazul meu a apărut oboseala pe ultima treime din drum, dar nu am experimentat niciun impediment fizic (crampe, arsuri musculare sau stare de epuizare). Cu apă și un baton în plus, totul a decurs bine, deși viteza medie scăzuse. La fel ca în toate ieșirile mele pe două roți (excluzând deplasările în scop utilitar prin oraș), am folosit și de această dată MTB-ul cu anvelope de touring, spre deosebire de Marius, care a venit cu a lui „blondă șoselistă” (nu „traseistă”, atenție!) Scott, fapt ce l-a făcut să aștepte cam mult după mine.
Am ajuns în București pe după-amiază. Soarele reușea să mai încălzească atmosfera prin perdeaua de nori, dar departe de cele 14 grade estimate inițial.
Per ansamblu, am fost bucuros că, în ciuda pauzei foarte lungi de la pedalat, am reușit să păstrez ceva din rezistența fizică. Cu siguranță, antrenamentele celelalte au ajutat în această privință (ca, de altfel, în multe alte aspecte ce nu au treabă cu ciclismul).
Însă un gând mi-a încolțit în minte: „Să trec, oare, la o roată mai mare? Ceva mai de șosea? Oare sunt pregătit?”
- Traseu complet: https://flow.polar.com/shared/7e82ebabd1fec7110e603e6c95a55e1e
- Distanță: aprox. 123 Km