Kilometri totali: 420
Harta
Profilul etapei
Track GPS: https://docs.google.com/file/d/0ByRfPcst6S-6VFRZSXcxbV9hSE0/edit?usp=sharing
Foto: Dragos
Dupa o noapte linistita, ne trezim sub mangaierea razelor soarelui (suna foarte cliseic, nu? da’chiar asa era, PAROL!). Mai ales sub teii din camping…
Recuperam 2-3 rufe zburate de vant (caci intinsesem funia intre 3 copaci, pentru a avea loc toti), strangem usurel tabara, halimozim si o luam din loc.
Trecem podul inapoi in Komarno, Slovacia. Oraselul este chiar frumos si ingrijit.
Ruta ne poarta printr-un cartier vechi muncitoresc si pe langa ruinele unei cetati. Apoi, intram iar pe digul fluviului.
In cativa kilometri, ruine ce stau drept marturie a expansiunii Imperiului Roman.
O tinem tot inainte pe dig pana ne plictisim de zguduieli. Pe alocuri, poteca este inierbata. Pe Mircea il streseaza tipul asta de drum, asa ca vom iesi cu prima ocazie in drumul national ce merge paralel cu Dunarea.
Vremea este in schimb prietenoasa iar urmele fostelor inundatii dunarene sunt vizibile si pe aici.
In cele din urma, ne intalnim cu drumul national si parasim digul. Continuam pana in Sturovo pe un asfalt bun si mult soare. Fata de zilele trecute, se face din ce in ce mai cald. Incepem sa ne bronzam mai accentuat si ne deshidratam mult mai repede.
Pe drum, oprim intr-un sat pentru a servi cate-o bere pe niste bancute frumos asezate pe marginea Dunarii.
Tot inainte, pe drum.
Ajunsi in Sturovo, ocolim centrul orasului si mergem pe un drum ce ne poarta prin portul local. La podul catre Esztergom, unde urma sa intram din nou in Ungaria, facem un mic popas. Admiram cetatea ungara de pe malul celalalt al Dunarii.
Cum stam noi la umbra, dinspre Ungaria apare un domn cicloturist ce ne saluta foarte voios: “Hello, hello, cycling..velo..cycle touring people!”.
Aflam ca este neozeelandezul John Grant, ce scrie si pe crazyguyonabike.com si care se afla in mijlocul unui tur cu plecare din Istanbul si Irlanda ca destinatie.
Stam ceva timp de vorba (inclusiv despre zilele pe care le-a petrecut prin Romania), facem poze, ne da cateva ponturi cu privire la starea drumurilor de pe langa Dunare, pe teritoriul Ungariei (daca sunt inundate, pline de nisip/mal, etc.) si uite asa trec vreo 20 de minute.
In cele din urma ne despartim, urandu-ne toate cele bune. Postarea sa legata de aceeasi zi: http://www.crazyguyonabike.com/doc/page/?o=1&page_id=330582&v=6g
Traversam Dunarea si intram in Esztergom. Urcam pana in cetate, tragem din nou cateva poze si o luam din loc, catre pista EV6. Doar ca si prin zona asta este inundata. Ne avantam vreo 3-4 km printr-un parc pana ce dam de o zona ce nu mai putea fi traversata. Ne intoarcem, cu gandul de a aborda drumul national ce pare a merge paralel cu EuroVelo 6, doar ca ceva mai departe de fluviu.
La iesirea din Esztergom, din nou o zona calamitata. Saci de nisip, multe case inundata, o strada transformata complet intr-un dig.
Trecem bicicletele pe rand si continuam pe DN 11, bucurosi ca nu avem parte de masini.
Drumul oscileaza, oferindu-ne atat urcari scurte si zdravene, cat si coborari relaxante.
Ajungem pana vis-a-vis de Szob si ne oprim. Balta! De fapt, o zona mare, inundata. Ignorasem noi niste semne vazute mai din timp, crezand ca nu mai sunt de actualitate, insa am facut o mare greseala.
Astfel, cu mult timp pierdut, stam pe loc si ne uitam pe harti. Luam si pranzul la umbra.
Decidem sa ne intoarcem in Ezstergom si sa continuam catre DN-ul ce trece prin Dobogokoi si ajunge pana in Szentendre, inainte de Budapesta. Suntem deja in criza de timp si nu vom mai sta la poze azi.
Soarele ne bate zdravan in cap si ne simtim nitel obositi. Avem parte si de ceva vant din fata pana inapoi in Ezstergom. Oprim la un Lidl de pe drum pentru a lua apa..multa apa!
Apoi, tot inainte pe un alt drum national. Traficul este destul de intens pana la iesirea din oras, apoi se mai relaxeaza..dar nu pentru mult timp.
Urmeaza sa urcam pana la 600m altitudine, pret de 11 km. Nu asta ar fi fost problema, ci faptul ca marginea drumului era aproape imposibil de parcurs pe bicicleta uneori iar soferii erau multi si disperati. Am avut multe momente in care m-am simtit mai stresat decat pe bd. Iuliu Maniu din Bucuresti, la orele 18:30. Fara nici o exagerare. M-am si trezit cu un mic “imbold” din partea unei dube ce mi-a atins rucsacul cu oglinda retrovizoare.
Reusim sa urcam intr-un final si ne pregatim sufleteste de o coborare in aceleasi conditii de trafic. Drept urmare, abordam coborarea cu precautie.
Jos, ajungem in Pomaz. Initial, cand ma uitasem pe harti,eu citisem “Pornaz” in loc de “Pomaz”, motiv de hlizeli zdravene, gandindu-ne la masculii mustaciosi din filmele porno vechi pronuntand (fictiv) “Pooorrrrnnnnaaaazzzz”.
Drumul era in lucru intre Pomaz si Szentendre. Intr-un sens giratoriu, lui Marius ii pica ochelarii. Nu de pe nas, ci de pe unul din coburi, caci ii uitase acolo la ultima oprire.
Dupa cativa metri, o duba trage langa el, ii da cateva claxoane si ii spune ca si-a pierdut ochelarii. Soferul ii returneaza. Un slovac foarte de treaba, ce a observat “accidentul”, s-a dat jos din masina (in plin trafic), a luat ochelarii si l-a “vanat” pe proprietar (“un nebun nomad, cu bicicleta”) spre a-i returna.
Ajungem in Szentendre, bucurosi ca scapam de trafic. Oboseala se acumulase si aveam in cap cuvantul “panzio”.
Cautam si gasim. Pensiunea Erika, intr-un loc mai retras dar foarte usor accesibil, la 5 minute de gara Szentendre, de unde puteam lua tren direct pana in centrul Budapestei.
Curat, placut, 31 Euro camera dubla, pe noapte. Luam doua camere pentru doua nopti, facem dus si iesim sa bantuim prin orasel dupa un birt.
Bantuiala haotica. Multe inchideau la 10 iar noi nu cadeam de comun acord asupra unei locatii.
In cele din urma, ne oprim intr-un local cu specific mexican. Si ei inchideau tot la 10, dar pare-se ca au stat si peste program.
Am mancat foarte bine, insa a fost si scump. Berea era foarte scumpa iar o apa plata la 0.33 L era 2 Euro. Paguba!
Intr-un tarziu, ne intoarcem la cazare. Maine vom pleca de dimineata spre Budapesta, cu trenul. Vom vizita zona centrala a orasului la picior.