Trebuie sa-mi intru in ritm.
Impachetatul dureaza mai mult decat trebuie. Mic dejun cu bunatati frantuzesti.
La 8.45 sunt gata de plecare in fata portii. Ma asteapta o tura de peste 100 km. Ca de obicei, bicicleta incarcata si accesorizata atrage admiratia unui colocatar olandez care a inceput a povesti ce ture facea el cand era tanar.
Urma ca, pentru urmatoarele zile, sa ma deplasez avand Mediterana in stanga, iar soarele diminetii in spate. Vremea este superba, cu un soare stralucitor.
Pana la Cannes, cam 40 km, traseul facut de acasa m-a bagat paralel cu drumul D559, cel care tine tarmul Mediteranei.
Acesta explora inaltimile vecine tarmului, dealuri cu putina vegetatie. Acestea aveau multe pante, scurte si foarte abrupte. Multe vile, proprietati, unele dintre ele foarte bogate. Dintre ele reusesc a cuprinde cu privirea de sus Cannes-ul.
Nimeresc intr-o perioada neprielnica (unii ar considera contrariul) in oras, adica cu doar cateva zile inaintea festivalului de film de la Cannes. De aceea il gasesc teribil de aglomerat, cu multe masini scumpe, forfota, care TV, cabluri si oameni-dulap, toate astea pe fond de totala lipsa de infrastructura pentru biciclete. Pe mare o multitudine de ambarcatiuni, singura priveliste ce ofera liniste si relaxare.
Dupa Cannes abandonez trackul si decid sa-mi continui calatoria pe D559. Cu siguranta, daca vrei sa admiri la intreaga capacitate Costa de Azur, atunci asta e drumul pe care trebuie mers. Cu riscurile asumate de a nu fi un drum lat si de a fi mai aglomerat.
Coasta de Azur este absolut incantatoare. Soseaua urmeaza indeaproape linia dezordonata a tarmului, parca de culoarea fucsinei. Micile asezari sunt cat se poate de pitoresti. Vile cocotate de deal, terase largi si piscine la tot pasul. Nu pot lega linistit cativa km pentru ca trebuie sa opresc ca sa casc ochii si sa prind in poza golfurile spectaculoase.
Acestea impresioneaza prin nuantele de albastru ale apei cristaline si prin albul salupelor. De altfel, culoarea apei este cea care da numele coastei.
Pe alocuri se observa scari special construite de catre locatarii vilelor pentru a le facilita accesul la mare.
Este o zi calduroasa. Termometrul arata 29 de grade. Efectul soarelui deja se simte pe piele.
Pe tot traseul acestei coaste am intalnit foarte multi cursieristi, majoritatea de varsta a 3-a. Cu unii ma intersectez chiar de mai multe ori, ei facand mai multe ture intre localitati.
Soseaua e suficient de valurita si spectaculoasa pentru a fi preferata pentru un antrenament sau o plimbare. Un ciclist tanar, dupa ce m-a depasit, a strigat ‘green power’. Eram tot verde 🙂
Cu cat trec km, muntele devine mai jos, stancile aproape dispar. Incep sa ma apropii de St. Tropes. Dupa ora 4 apare si traficul mai aglomerat. Soferii extrem de ingaduitori cu mine. Ne-am inteles perfect. Niciun claxon.
La 18.30 ajung la camping. Acesta se afla in zona localitatii Gassin, la 10 km de St Tropes. Imens, situat intr-o padure pe un deal in panta, cu alei betonate se adreseaza in special celor care vin si inchiriaza casutele din el. Foarte cochete, au cam la 20-30 m2, sunt mobilate si cu toate utilitatile. Locurile pentru cort sunt putine. Nu recomand pentru cicloturisti, din pricina pretului de 20 Euro.
Am sosit dupa inchiderea receptiei, asa ca am apelat la paznic sa-mi indice locul de campare. E, apoi m-am chinuit 20 min sa gasesc dusurile.
In partea de sus a campingului, sus in deal, se regaseste un restaurant, o terasa si o piscina mare.
Pentru cina am apelat la rezervele de acasa si la pateurile cu branza si stafide. Delicioase.
Sunt istovit dupa o zi lunga si frumoasa.
Cifrele zilei:
- Km parcursi: 124 km
- Camping: “Parc Saint James”
- Pret 20 euro (1 persoana + 1 cort)
- Internet: Nu